Ministerul Culturii încearcă iar să înființeze Muzeul „Constantin Brâncuși” în Casa Gănescu din Tg Jiu
Că statul român e incapabil să gestioneze uriașa moștenire și imensul prestigiu al operelor lui Constantin Brâncuși, pare deja de domeniul evidenței. De la revoltătoarea respingere de către Academia Română, în martie 1951, a donației pe care marele artist dorea s-o facă României, până la eșecul răsunător al achiziției „Cumințeniei Pământului” ori spălarea cu apă a sculpturilor din ansamblul de la Tg. Jiu - și ar mai fi – totul arată că instituțiile statului habar n-au ori nu le intersează ce să facă în privința acestei adevărate comori culturale naționale și mondiale. Mai nou, Ministerul Culturii face încă o sforțare de a înființa, nu doar pe hărtie, Muzeul Național „Constantin Brâncuși” în Casa Gănescu din Tg Jiu. Chiar dacă legea de înființare propriu-zisă a fost aprobată de 3 ani și jumătate de Parlament. Iar muzeul are deja un director interimar real.
Povestea înființării Muzeului Național „Constantin Brâncuși” tinde să devină, ca și alte „povești” legate de patrimoniul cultural autohton, o adevărată telenovelă cu nenumărate episoade, dar fără un final cert. De o luăm invers pe firul cronologic al faptelor, acum câteva zile, în 12 august, Ministerul Culturii anunța că Guvernul României a adoptat o Hotărâre privind înscrierea în domeniul public al statului și în administrarea Ministerului Culturii și Identității Naționale a bunului imobil „Casa Gănescu”, pentru stabilirea sediului Muzeului Național ”Constantin Brâncuşi". Pe de altă parte, legea cu privire la înființarea respectivului muzeu, a fost aprobată de Parlament încă de la finalul anului 2015, cu intrare în vigoare din 1 ianuarie 2016. Deci, de acum mai bine de 3 ani și jumătate.
Legea de înființare a muzeului a fost aprobată încă din 2015
Fie vorba între noi, este vorba de Legea 199 din 2015 și NU din 1995, cum e scris în Hotărârea publicată pe site-ul Ministerului Culturii. Detalii, amănunte, lume rea, desigur. Și mai interesant este că inexistentul muzeu are, de fapt, pe hărtie, un director interimar, numit prin decizia ministrului Daniel Breaz din 19 aprilie 2019, pe o perioadă de 4 luni. Este vorba de Valentin Chepeneag, profesor de istorie, dar și vicepreședinte al Tineretului Social-Democrat Gorj. Singurul angajat al muzeului, pânâ una-alta. Acesta are un salariu concret, nu doar pe hărtie - cam 6.000 de lei lunar, după spusele presei locale - și a primit, conform propriilor declarații publicate în gds.ro, un birou în cadrul Direcției de Cultură Gorj. Plus ștampilă. Și s-a luptat să finalizeze regulamentul muzeului și să mai angajeze încă două persoane, un contabil și un specialist în istoria artei. A înfrânt în ultima tentativă.
Problema este că interimatul se termină fix luni, 19 august, ce este și data limită a organizării concursului pentru postul de director. Unul titular, definitiv, de data aceasta. Dar concursul încă o fi doar în intențiile celor din minister, pentru că până acum nu s-a anunțat nimic în acest sens. Și e greu de presupus că se va face ceva chiar în mini-vacanța de Sf. Maria. Doar vorbim de bugetari. Dar dacă derulăm din nou înapoi firul istoric al întâmplărilor, aflăm că încă din septembrie 2017, consilierii județeni au aprobat trecerea Casei Gănescu, cea vizată pentru a fi sediul muzeului, de la Consiliul Județean Gorj către Ministerul Culturii. Și de ce au făcut asta? Ați ghicit: pentru că legea de înființare a muzeului era deja votată, cum am mai spus, încă din decembrie 2015. Doar că între timp, Ministerul Culturii – hai s-o spunem cu „limba de lemn„ a administrației, nu a identificat fondurile necesare pentru amenajarea muzeului în respective clădire.
Brâncuși a locuit doi ani în Casa Gănescu, între 1937-1938
Casa Gănescu, pe de altă parte, are o istorie special. În ea a locuit aproape 2 ani, Brâncuși, 1937-1938, pe perioada execuției lucrărilor ce constituie Ansamblul Calea Eroilor din Tg Jiu ce e compus din: Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului și – finis coronat opus – Coloana fără sfârșit. Sau infinită. Sau „a sacrificiului infinit”, așa cum îi era denumirea inițială, dată de însuși Brâncuși. Fascinant este că, de decenii, în curtea Casei Gănescu se află multe lucrări – cel mai probabil, teste sau variante intermediare ale unor lucrări finalizate în altă formă – făcute tot de Brâncuși, printre care o variant a Mesei Tăcerii, vizibil avariată de intemperii sau pietre de râu modelate de marele sculptor cu figuri zoomorfe, de animale. Casa – aflată la doi pași de Prefectura Gorj, are ea însăși o istorie interesantă. A fost construită în anul 1790 și a aparţinut slugerului Barbu Gănescu, slugerul fiind, în Evul Mediu, cel care se ocupa cu aprovizionarea cu alimente a curții domnești și a armatei, mai târziu devenind doar un rang onorific de boiernaș. Apoi, Ion Bărbulescu, fost guvernator al Băncii Naţionale, o restaurează radical şi o reamenajează în anul 1929 sub supravegherea arhitectului Iulius Doppelreiter, de origine austriacă.
În vremea comuniștilor, a devenit „casă de protocol”, utilitate ce a fost păstrată și de „democrații” post 1989, că spațiul e mare, plăcut, retras, iar casa pe măsura pretențiilor noilor Dinu Păturică. Fără investiții, însă, clădirea a început - și nu de ieri, de azi – să se degradeze. Încă așteaptă, probabil, fondurile acelea de la Ministerul Culturii și „tăierea de panglică” pentru deschiderea concretă a teoreticului Muzeu „Constantin Brâncuși”. Să sperăm că noua învărtoșare a Ministerului va fi mai… brează... decât cele de pănă acum. Iar muzeul va exista concret. Că director are.
