Mircea Geoană: „Trecuseră trei săptămâni și mirosul morții era la fel de apăsător”
La 11 septembrie 2001, data atentatelor care au schimbat deopotrivă istoria Statelor Unite, dar și pe cea a lumii, Mircea Geoană era ministrul de externe al României.
Cele mai sângeroase atacuri teroriste din istoria modernă l-au surprins pe oficialul român tot la fel de mult pe cât au făcut-o cu fiecare dintre noi. 15 ani mai târziu click.ro vă propune o reamintire, dacă pentru cei mai mulți dintre noi poate fi vorba despre așa ceva, a acelei zile, dar și a celor imediat următoare.
Fiindcă în acea zi de 11 septembrie patru comandouri islamiste au deturnat și utilizat ca arme de mare putere, în numele grupării teroriste Al-Qaeda, tot atâtea avioane Boeing ce efectuau curse de linie.
În total, în cele patru locuri în care s-au prăbușit aceste avioane, respectiv în „Turnurile Gemene” din New York, în clădirea Pentagonului din Washington, dar și pe un câmp oarecare din Pennsylvania, s-au înregistrat circa 3.000 de morți, mai exact 19 teroriști și 2.978 de civili, incluzând și ofițeri de poliție și de pompieri, aflați la datorie.
- Click.ro: Există un cuvânt, un singur cuvânt care să caracterizeze cel mai bine ceea ce s-a întâmplat la 11 septembrie 2001?
- Mircea Geoană: Nu cred. Fiindcă și azi e foarte greu să descriem prin cuvinte ceea ce s-a întâmplat în acea zi. A fost ca un cutremur, îngrozitor de puternic, urmat de o imensă și extrem de lungă undă de șoc. Una care nu a dispărut nici măcar în săptămânile ce au urmat. Totul, completat de o apăsătoare tensiune, resimțită peste tot aproape în lume, dar și de o profundă uimire din partea noastră, a celor ce devenisem fără voia noastră, martorii unui asemenea nenorociri.
Nimeni nu putea profeți nenorocirea de la 11 septembrie 2001
- Click.ro: Retrospectiv, putem afirma că am știut din primele momente că ziua acea avea să schimbe viețile a milioane de oameni?
- Mircea Geoană: Nici pomeneală! Iar după uluirea de înțeles din primele momente a urmat o serie de scenarii care nu doar că a pus stăpânire pe mai toate cancelariile lumii, ci și pe majoritatea opiniei publice. Pe scurt, îndrăznesc să susțin că nu a existat nici măcar un om care să fi avut o premoniție atât de dezvoltată despre ziua de 11 septembrie 2001.
- Click.ro: Să înțelegem așadar că nu faceți parte dintre cei care dau atenție nu știu cărei teorii legată de ziua aceea blestemată?
- Mircea Geoană: Cu siguranță! Singura certitudine e aceea conform căreia structura de informații a Statelor Unite a avut înainte de 11 septembrie 2001 informații, mai mult sau mai puțin vagi, despre un posibil atentat, dar din motive ce nu vor fi probabil niciodată pe deplin lămurite și care țin și de natura umană, a ales să le ignore.
- Click.ro: Aveți, legate de acea zi, dezvăluiri de făcut cititorului?
- Mircea Geoană: Nu. De altfel, toți cei care am trăit pe viu acea zi ne amintim de o anumită stare de agitație care ne-a cuprins repede pe mai toți dintre noi. La minister a existat aproape din primul moment o stare de alertă maximă și s-au utilizat toate canalele diplomatice pentru a încerca să aflăm cum văd americanii atât situația, cât și ieșirea din ea. Aș vrea să insist pe rolul jucat de comunitatea română din SUA, care în acele zile a avut o reacție pe măsură, ca cele mai multe dintre comunitățile ce trăiesc în nordul Americii. A existat atunci o solidaritate ieșită din comun, exprimată la superlativ în presa românească de peste Ocean. Cum, de altfel, s-a înregistrat și la București, și mai peste tot în lume...
Ziua care a schimbat istoria zilelor noastre
- Click.ro: Au existat însă și voci care au vorbit despre o lecție, ba chiar una meritată, primită de SUA...
- Mircea Geoană: La 11 septembrie 2001 Statele Unite erau, dar asta nu s-a schimbat nici azi, 15 ani mai târziu, o superputere. După părerea mea, ceea ce s-a spulberat în acea zi a fost euforia pe care americanul de rând o cunoștea după victoria înregistrată în așa numitul război rece, pe care SUA l-au câștigat fără doar și poate. Și o dată cu ea a mai fost pierdută, și asta nu doar de către americani, și iluzia unei „pax americana”, care părea că va funcționa pentru multă vreme și care a fost astfel contestată cu o violență greu de egalat. 11 septembrie a fost un accelerator de istorie. Din păcate, istoria nu s-a oprit doar la 11 septembrie 2001! Și nici nu se va opri! Europa și Asia au resimțit și ele, după acea zi, efectele unori serii de atentate cel puțin la fel de groaznice, dar mai puțin mediatizate. Vom avea câteva decenii bune, cel puțin, în care vom resimți efectul acelei zile de neuitat.
- Click.ro: Deci vor fi afectați inclusiv copii noștri?
- Mircea Geoană: Da, cred că! Și vă ofer argumentul momentului de bucurie comună declanșată de sute de studenți în fața Casei Albe la aflarea știrii că Osama bin Laden, cel considerat vinovatul moral numărul unu pentru organizarea și derularea atentatele din 11 septembrie, fusese găsit și ucis în Pakistan de trupele speciale americane. Între 11 septembrie 2001 și data de 1 mai 2011, la care președintele american Barack Obama făcea anunțul respectiv, trecuse un deceniu. Memoria rămăsese însă la fel de vie! Ceea ce nu putem anticipa e seria efectelor în lanț. Cu tot alaiul de consecințe ce decurg din fiecare moment de o asemenea gravitate...căci competiția pentru disputarea supremației în lumea noastră e în plină desfășurare, din păcate!
- Click.ro: Personal, cum ați trăit evenimentul 11 septembrie 2001?
- Mircea Geoană: Nu voi insista asupra acelei zile și a celor imediat următoare, din motive evidente. Totul se derulase pe teritoriul american. Dar, la finele lunii septembrie, în calitatea mea de ministru de externe, am ajuns la Adunarea Generală, organizată tradițional la începutul toamnei, a Organizației Națiunilor Unite, al cărui sediu, știe toată lumea, e la New York.
- Inevitabil, am mers la „Ground Zero”, locul pe care se ridicaseră până la 11 septembrie 2001 cele două Turnuri Gemene în care teroriștii doborâseră tot atâtea avioane civile. Vă mărturisesc că am trăit un impact emoțional extrem de puternic, cum foarte rar mi-a fost dat. Trecuseră aproape trei săptămâni de la atentate, dar am simțit că sunt copleșit de un miros infernal de moarte, de carne arsă care stăpânea încă zona, ba poate chiar o mare parte din metropola americană. De asemenea, cred că din pământ ieșeau tot felul de gaze, mai mult sau mai puțin controlate de mâna omului, încât nu am rezistat să stau în acel loc ce devenise un infern. Pur și simplu, un rău fizic a pus stăpânire pe mine. Iar senzația aceea m-a însoțit multă vreme după aceea!