Povestea de dragoste dintre Maria Tănase și Constantin Brâncuși
Povestea de dragoste dintre Maria Tănase și Constantin Brâncuși a fost una cu năbădăi sau, cum o numesc unii, o iubire ca o pasăre măiastră. A început repede și s-a sfârșit la fel de repede, însă, pentru Maria Tănase, Brâncuși a fost și a rămas marea iubire.
Maria Tănase (1913-1963) și Constantin Brâncuși (1876-1957) s-au iubit cu patimă, iar povestea lor de dragoste a fost spusă în cartea „Brâncuși – Amintiri și exegeze” descrisă de către autorul Petre Pandrea.
Fosta casieriţă de la cârciuma „Bufet de 7 lei” și fosta actriţă de revistă de la Teatrul „Constantin Tănase” avea 25 de ani când l-a întâlnit pe marele Constantin Brâncuși. El, 62.
„S-au întâlnit pe linia folclorului muzical, a inteligenţei şi a mondenităţii. S-au văzut prima dată la Paris. Era fatal ca să se întâlnească la o expoziţie din 1938, pe care o serveau sub diriguirea lui Dimitrie Gusti, să se împrietenească fulgerător, să se iubească, să se despartă cu invective din partea neichii Costache”, scrie Pandrea în cartea sa despre povestea de dragoste dintre Brâncuși Maria Tănase.
Cum Maria nu-şi refuza poftele inimii, întâlnirea cu fascinanta personalitate a scuptorului nu se putea încheia altfel decât cu o relaţie amoroasă. Şi cum şi Brâncuşi avea un palmares bogat de aventuri, la vederea Mariei nu putea rămâne indiferent.
Mai exact, Maria sosise la Paris pentru a participa la expoziția lui nea Costache (cum îi spuneau lui Brâncuși apropiații). Trebuia să susțină și un recital într-un restaurant, așa cum aranjase însuși Dimitrie Gusti (n.r. considerat părintele sociologiei românești).
De cum le-a făcut cunoștință Gusti, Maria și Brâncuși nu s-au mai dezlipit unul de altul. Frumoasa cântăreață a rămas în atelierul deja celebrului sculptor vreme de două zile și două nopți, uitând complet chiar și de recitalul pe care trebuia să-l susțină în restaurantul parizian.
Supărat, Gusti i-a luat bilet de întoarcere în țară, i-a dat pașaportul și a lăsat-o să se descurce singură. Însă, Mariei, nici că i-a păsat. Era îndrăgostită până peste cap de bărbatul pe care îl admira nespus. Și, se spune, singurul bărbat pe care l-a iubit cu adevărat întreaga sa viață, potrivit webcultura.ro.
Și Brâncuși o iubea și îi mărturisea dragostea astfel: „Când te ascult cum le zici, Mărie, aș fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră! Auzi tu, fată, mă înțelegi? Vezi, tu, Mărie! Am colindat toată lumea, mă cunoaște tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de țară, de oltenii tăi și-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu… Auzi? Mă-nțelegi?”.
Spiritul libertin al Mariei n-a fost însă pe placul posesivului artist român care a sfârşit povestea lor de dragoste, nu înainte de a-i arunca acesteia vorbe grele. Brâncuşi a spus despre Maria Tănase că nu cântă, ci boceşte. A acuzat-o că îşi iroseşte talentul cântând în cârciumi şi i-a cerut să meargă la Operă, dacă vrea să se considere artistă.
„Casandră antică, o plângătoare profesionistă, ajunsă bună pentru zaiafeturi de trântori”, acestea au fost vorbele aruncate de sculptorul gelos către artistă.
Ani mai târziu, întrebat despre povestea de dragoste trăită cu Maria Tănase, Brâncuşi declara că nu regretă nimic. A durat „până cand ne-am plictisit definitiv unul de celalalt”, spunea sculptorul despre relaţia cu Maria Tănase.
„Un artist nu trebuie să se însoare, fiindcă poate fi masacrat de femeia lui, care se lăbărțează, încearcă să-l subjuge și să-l transforme în eroul papucului. Bărbatul pleacă în bătălii, moare ca ostaș, se ia de piept cu viața. Femeia lui trebuie să aștepte, ca Penelopa, întoarcerea lui Ulysse”, le spunea Brâncuși unor cunoscuți, în anul despărțirii.
Când Brâncuşi a murit, în 1957, Maria l-a bocit cum numai o femeie care l-a iubit putea să o facă: cu lacrimi fierbinţi şi suspine adevărate. A vrut să ridice în memoria lui Brâncuşi o şcoală de muzică folclorică la Târgu Jiu. Visa să se aşeze în oraşul în care Brâncuşi ridicase Poarta Sărutului şi să transmită mai departe dragostea ei pentru cântec prin intermediul şcolii. Visul nu s-a realizat.
