Povestea impresionană a unui prosper om de afaceri care a devenit preot de ţară
Dumitru Predescu avea tot ce-şi poate dori un om: sănătate, o familie frumoasă şi o afacere prosperă cu magazine şi casă de amanet în Motru. Totul s-a dus de râpă într-o secundă! În 2009, unicul său fiu, Alexandru, de 17 ani, a murit prins de o avalanşă. Singurul loc unde a găsit alinare a fost biserica.
Din omul de afaceri Predescu a devenit părintele Predescu. Gorjeanul povesteşte că, după pierderea fiului său, a fost complet distrus. Moartea tânărului de 17 ani a întristat un oraş întreg, iar părinţii nu au mai fost la fel niciodată. „După pierderea băiatului am fost făcut cioburi. Nu există durere mai mare pe lumea asta şi nimic care s-o aline. Am găsit liniştea în Dumnezeu”, spune părintele Dumitru Predescu. A ales această cale la un an şi ceva după ce singurul său fiu a decedat.
„Am ajuns în Ţara Sfântă şi de atunci am ştiut ce am de făcut. Ca să fiu într-o continuă comuniune cu băiatul meu, am ales să fac teologia. Nu m-am gândit niciodată că aş putea să fac asta. Dar, uite că viaţa a ales ca eu să merg mai departe. Dumnezeu mi-a dat putere şi atunci am renunţat la afacerea care-mi asigura traiul familiei. Mulţi m-au considerat nebun. Cum să renunţi aşa, dintr-odată, la o afacere profitabilă? Dar pentru mine partea materială nu-şi mai avea rostul. În acest moment nu mă mai leg de nimic material. Mă simt bine dacă fac bine şi atât! Eu mi-am găsit acea alinare, soţia mai puţin”, declară preotul.
În 2010, gorjeanul a susţinut admiterea la Facultatea de Teologie şi apoi, după ce a fost hirotonit la Drobeta-Turnu Severin, a fost făcut diacon. Acum, la opt ani de la moartea băiatului său, părintele Predescu a învăţat să iubească oamenii, păstorindu-şi enoriaşii din Parohia Dîlbociţa, judeţul Mehedinţi. „Când voi pleca din această lume voi ajunge la băiatul meu, care e preot acolo sus, în ceruri!”, încheie părintele greu încercat de viaţă.
Le-a lăsat un mesaj părinţilor
Tânărul Alexandru avea 17 ani când a decedat, în 8 martie 2009, prins sub mormane de zăpadă în Munţii Vâlcan. Edel, cum îi spuneau prietenii, elev în municipiul Motru, plecase cu părinţii săi la munte, în staţiunea montană Straja. Era unicul fiu al familiei Predescu şi avea tot ce îşi dorea. Surprins de avalanşă, băiatul şi-a dat seama că sfârşitul este aproape şi a scris un ultim mesaj pe telefonul mobil adresat părinţilor săi: „Vă iubesc”, mesaj pe care nu a apucat să-l expedieze, însă părinţii l-au descoperit după ce salvamontiştii i-au găsit trupul îngheţat.În ziua înmormântării, pe banca în care Alexandru a stat, colegii de clasă din Motru au aprins candele, iar poza lui îndoliată a fost lipită de scaun. Pe tablă era scris cu litere de tipar „Nu te vom uita niciodată, Edel”, aşa cum îl strigau prietenii săi.
„Era un schior desăvârşit. La vârsta de cinci ani şi-a pus pentru prima dată schiurile. A fost şi prin Austria la schi. Dumnezeu nu alege şi îi ia pe cei mai buni. Era înnebunit după munte. Îi plăcea să meargă deseori şi să schieze. Era un copil bun şi ajuta pe oricine avea nevoie. Păcat că l-a luat dintre noi”, a povestit unul dintre profesorii de la Colegiul Naţional „George Coşbuc” din Motru, liceu la care Alexandru învăţa.
