Puiu Călinescu: ”De ce actorii sunt apreciați abia după ce mor?”
Românii obișnuiau să spună că un actor ca Puiu Călinescu se naște la câteva sute de ani distanță. Generații de spectatori au râs cu gura până la urechi când apărea marele actor și își ”scrâtea” ochii ori gura. Însă viața lui a fost foarte tristă.
Maestrul comediei Alexandru „Puiu” Calinescu a plecat dintre noi pe 16 mai 1997, la vârsta de 77 de ani, dar a lăsat în urmă o mulțime de roluri memorabile, care ne fac și azi să râdem în hohote.
Carmen Călinescu, fata artistului, a povestit despre ultimele clipe din viața acestuia: ”Era înconjurat de asistente, le spunea glume și, din senin, a făcut un stop respirator. A murit cum și-a dorit, cu zâmbetul pe buze!”
Cu zâmbetul pe buze și cu un gust amar: ”Ești băgat în seamă și apreciat după ce mori. Maria Tănase cânta într-o sală, apoi pleca. După ce a murit, toată lumea a început să vorbească despre «marea cântăreață», «privighetoarea României». Eu vreau atât: să mă iubească publicul, să nu am pantofii scâlciați și să nu îmi chiorăie mațele”, spunea Puiu Călinescu cu regret.
Puiu Călinescu a fost greu încercat, încă de când era copil. Iată ce a povestit la TVR, la emisiunea ”Profesioniștii”, de la TVR. “Am fost orfan de mamă de la 5 ani şi am fost crescut de surorile ei. Prima mea muncă de artist a fost să lipesc afişe de spectacole în Bucureşti, la cinema. Pe vremea aceea erau filme mute şi în pauză, când se schimbau rolele cu peliculă, eu ieşeam în sală, în faţa ecranului, ca să fac lumea să râdă. Eu nu am şcoli şi diplome, ce am învăţat am învăţat din acele filme, de pe stradă şi din viaţă. Secretul este munca, munca neîntreruptă, cu idei noi, cu veşnice căutări! Păi eu sunt bolnav dacă nu am repetiţii, sau spectacole, sau turnee, trebuie să fac mereu câte ceva. De aia şi sunt ca şi scândura, că nu are timp grăsimea să se adune. Şi atunci scriu, că textele din comediile în care joc, eu le fac şi alţii le cenzurează”, povestea artistul în emisiunea “Profesioniștii”, a Eugeniei Vodă.
Celebru pentru grimasele sale senzaționale, Puiu Călinescu a făcut un rol memorabil în seria ”Brigada Diverse”, a fost Trandafir. Rolul i-a venit-mănușă și l-a făcut nemuritor. În unul din aceste filme, Trandafir are o interpretare fabuloasă: își ”scrântește” ochii după ce ia ”prafuri pentru bunica” care erau de fapt droguri.
Notorietatea sa s-a datorat în special filmelor ”BD la munte și la mare” (1971) sau și ”Nea Mărin Miliardar” (1979). În plus, nu exista Revelion sau spectacole la ”Boema” fără Puiu Călinescu.
În 1995, și-a îngropat o fiică
Carmen Călinescu, fiica artistului a povestit imensa durere prin care familia ei a trecut: ”În 1995, sora mea, Silvia, a murit la 50 de ani. Între mine şi ea era o diferenţă de 11 ani. A fost cumplit! Sora mea a avut o moarte fulgerătoare. Era văduvă şi rămăsese singură. Băiatul ei, Bogdan, era plecat la mare. În 1995, nu prea erau telefoane mobile să ţinem legătura. Eu, cu mama şi cu tata, eram în vacanţă, la Predeal. Când ne-am întors în Bucureşti, am sunat-o pe Silvia, dar nu răspundea. Am mers şi am spart uşa. Ea era moartă în hol, făcuse comoţie cerebrala!”, s-a destăinuit urmașa marelui actor.
Sfârșitul
Primele semnale, că ceva nu e în ordine, au apărut prin luna martie 1997, când a început să nu mai vadă şi să i se facă rău pe scenă. A mers la Spitalul Militar. Suferise un preinfarct. Dar, a continuat să joace. Pe 1 Mai 1997 a fost cu familia la Sinaia, i s-a făcut rău şi au hotărât să-i facă o ecografie. Era grav. A doua zi l-au dus de urgenţă la Spitalul Floreasca, unde a fost internat la reanimare.
Cu o zi înainte de a muri (15 mai 1997) dădea semne că se simte mai bine. A doua zi (16 mai 1997), fiica sa, Carmen, îl găseşte glumind cu asistentele în salon. Îl lasă şi pleacă ceva mai liniştită la şcoala unde preda (ca profesoară), spunându-i că vine să-l vadă după-amiază. La ora 17, când dă să intre în salon, i se spune că a decedat.
„În acel moment am simţit că mă prăbuşesc, cu punga în care aveam supa şi compotul pe care şi le dorise. Am apucat să văd că în patul lui era altcineva. Când plecasem dimineaţa de la spital, era bine, vorbea, şi nu înţelegeam ce s-a întâmplat. Mi s-a spus că decedase la 16:45”, a povestit Carmen Călinescu.
Sursa: TVR, ”Profesioniștii”
