Roşia Montană a împărţit ţara în două
Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă! E refrenul preferat în inima ţării, în Ardeal. Cândva, minele de aur de la Roşia Montană, din judeţul Alba, asigurau bunăstarea întregii regiuni. Acum, cei câţiva locuitori care au mai rămas la Roşia trăiesc ca vai de ei, într-o sărăcie lucie.
Stau pe un munte de aur, dar trăiesc din fier vechi
Se zice că odinioară, la Roşia Montană, localnicii aveau aur... şi-n pantaloni. Îl ascundeau acolo, ca să poată ieşi cu el din mine, înşelând vigilenţa paznicilor. Acum, mineritul în zonă este pe butuci, iar singurele săpături se fac în gunoaie, după fier vechi. În timp ce la Bucureşti se protestează împotriva începerii exploatării miniere de la Roşia Montană, în Ardeal oamenii militează "PENTRU!".
Reporterii Click! au mers în Apuseni şi au stat de vorbă cu localnicii: proiectul minier este singura şansă de supravieţuire pentru mulţi dintre ei. Atâţia câţi au mai rămas.
Mariana Mocioiu (28 de ani) trăieşte din gunoaie împreună cu cei cinci copii ai ei
"De 2.000 de ani, Roşia Montană există numai datorită mineritului. Altceva nu există aici. Agricultură nu poţi să faci, că nu se coc nici roşiile în zona asta. Toţi trăiau din minerit, din generaţie în generaţie. De când s-au închis minele, e dezastru. Tinerii au plecat unde au văzut cu ochii şi aici se trăieşte numai din pensiile celor care au apucat să le obţină", ne-a mărturisit Stelian Păun (58 de ani).
“Statul nu a fost în stare să facă nimic”, spune Alexandru Gligor (66 de ani), localnic din Roşia Montană
Bărbatul se consideră oarecum norocos. Când s-a sistat mineritul de stat la Roşia, în 2006, a fost pus pe liber cu ordonanţa, a luat ceva bani, dar nu a apucat să stea prea mult "în şomaj".
Câţiva ani mai târziu a fost angajat de cei de la Gold Corporation, care au concesionat minele. "Eu nu înţeleg de ce trebuie să decidă cei de la Bucureşti ce e mai bine pentru noi. Roşia Montană e aici, nu în Piaţa Universităţii. Eu sunt angajat la Întreţinere, dar dacă nu dă drumul exploatării, rămân iar pe drumuri. Şi ca mine, mulţi alţii. De ce ne vor răul cei de la Bucureşti? Ei zic că sunt împotriva cianurării, dar aşa se face minerit peste tot în lume, şi nu de ieri de azi. Să ne lase, domne, în pace", îşi varsă oamenii of-ul.
În Roşia sunt familii întregi care trăiesc din ajutor de şomaj, dar şi mulţi alţii fără nici o sursă de venit. Toţi aşteaptă ca Guvernul să dea undă verde proiectului minier la Roşia Montană. Între timp, fiecare îşi târăşte existenţa cum poate, de pe o zi pe alta.
"Soţul meu a lucrat în minerit până s-a închis mina. De atunci, unde să se ducă? Lucrăm cu ziua unde ne mai nimerim şi mergem după fier vechi. Înainte căutam aur. Acum trăim din gunoaie. Câştigăm cam 20 de lei pe zi din fierul vechi pe care îl adunăm aici, pe vale", spune Mariana Mocioiu (28 de ani), mamă a cinci copii şi soţie de miner lăsat "la vatră".
"Vreau să lucrez şi eu în minerit, să am o slujbă sigură, aşa cum a avut tatăl meu, bunicul meu..."
Marius Emilian (30 de ani)
Stelian Păun (58 de ani): "Cei de la Gold Corporation ne dau prime: am luat 400 de lei de Paşte, 400 de lei de Crăciun, iar acum ne-au dat 100 de lei, de Ziua Mineritului. Plus bonuri de 50 de lei, ca să mergem cu familiile la petrecere. Ne dădea statul român ceva? "
Iosif Haizer (79 de ani) ne arată locul în care a muncit o viaţă întreagă: mina de aur de la Roşia Montană. Erau vremuri bune, d-asta a ieşit la pensie cu 1.700 lei, lunar. Acum îşi face griji pentru copii. Fără minerit, i-ar avea şomeri şi ar trebui să-i întreţină pe toţi din pensia lui.
«Cu toţii vrem locuri de muncă, dar nu distrugeţi ţara»
Centrul Capitalei a devenit, de mai bine de o săptămână, zona în care sute de bucureşteni - studenţi, ingineri, oameni cu studii economice, profesori, medici, învăţători - protestează împotriva distrugerilor care ar putea şterge de pe harta ţării Roşia Montana. „Zi de zi, aici vom fi”, strigă cu toţii într-un glas în Piaţa Universităţii - locul în care speranţa moare ultima.
Oamenii cântă, scandează, strigă, fac zgomot, bat din palme, flutură steaguri şi pancarte, blochează circulaţia. „Suntem aici pentru că ne pasă de viitorul nostru, de viitorul copiilor noştri, de ţara asta pe care unii vor s-o vândă bucăţică cu bucăţică, suntem aici pentru că nu suntem de acord cu distrugerea acelui colţ de rai care se numeşte Roşia Montană", Cosmin Rentea (30 de ani), inginer la o firmă de software.
„Nu acceptăm să fim ignoraţi şi călcaţi în picioare la nesfârşit, trebuie să ne audă şi pe noi cineva, politicienii trebuie să se trezească acum, măcar în ultimul ceas. Ne distrugem ţara, fraţilor, şi o facem cu bună-ştiinţă!", ne zice Mihai Pleşa (30 de ani), inginer în construcţii.
Diana Chelari
„Cu toţii vrem locuri de muncă, dar asta nu înseamnă să radem de pe faţa pământului păduri şi munţi, să ne otrăvim aerul şi apele. Este un proiect ilegal şi, atâta vreme cât ceva va fi ilegal în ţara asta, eu voi fi aici în Piaţă", ne explică de ce este acolo şi pentru ce protestează Diana Chelari (29 de ani), economistă.
Mihai Pleşa
„Salvaţi-vă!" este cuvântul pe care cu toţii îl au pe buze, dar şi mesajul transmis unei ţări întregi. I-am întrebat ce salarii au, din câţi bani trăiesc lunar şi unde au fost în vacanţă vara aceasta.
„Căraţi-vă de aici! Asta vă interesează pe voi acum?", ni s-a răspuns. Pe noi nu ne interesează, dar pe minerii din Roşia, da!
Cosmin Rentea
Cel mai mare miting din ultima săptămână a fost duminică şi au participat circa 8.000 de oameni. A fost a opta zi consecutivă de proteste împotriva exploatării miniere de la Roşia şi a exploatării gazelor de şist.
Guvernul a adoptat, la 27 august, proiectul de lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere de la Roşia Montană.
- Actul normativ prevede aprobarea unui acord în baza căruia acţionarul majoritar al RMGC va transfera în etape, cu titlu gratuit, către acţionarul minoritar controlat de statul român o cotă de 5,69% din capitalul social al RMGC. Participaţia indirectă a statului român urmează să ajungă astfel la 25%. - Redevenţa minieră aplicabilă proiectului minier va fi de 6%, cu opţiunea statului român de a solicita plata acesteia în natură. - În plus, investitorul se angajează să întreprindă conservarea, amenajarea şi revitalizarea patrimoniului cultural, să asigure protecţia mediului şi eliminarea poluării istorice, să contribuie la dezvoltarea economică şi culturală durabilă a comunităţii din Roşia Montană.- Conform planului de afaceri al acţionarului majoritar, implementarea şi desfăşurarea exploatării minereurilor auro-argentifere vor duce la crearea a 2.300 locuri de muncă în faza de construcţie şi 900 locuri de muncă în faza de operare.- Lucrările de exploatare sunt prevăzute să înceapă în 2016.
Flash news
- 27 august. Guvernul a aprobat proiectul „Roşia Montană” care prevede condiţiile în care se va desfăşura acordul dintre statul român şi RMGC.- 31 august. Victor Ponta declară că, deşi a trimis proiectul în Parlament din funcţia de premier, ca deputat va vota împotriva acestuia.- 1-8 septembrie. În mai multe oraşe din ţară şi la Bucureşti au loc primele proteste legate de trimiterea proiectului de lege în Parlament, care continuă în fiecare zi până pe 8 septembrie.- 5 septembrie. Premierul Victor Ponta a declarat că Executivul a aprobat proiectul privind Roşia Montană şi l-a transmis Parlamentului, pentru că astfel Guvernul nu mai poate fi dat în judecată de către Gold Corporation, care ar putea cere despăgubiri de “nu ştiu câte miliarde” pentru că nu s-a făcut nimic.- 8 septembrie. Au loc cele mai ample manifestaţii de protest. Circa 8.000 de oameni, conform Jandarmeriei, au defilat prin centrul Bucureştiului. În paralel, la Roşia Montană se serbează “Ziua Minerului”, ocazie cu care localnicii şi-au strigat încă o dată nemulţumirea că autorităţile împiedică pornirea proiectului.- 9 septembrie. Preşedintele PNL Crin Antonescu se exprimă, pentru prima oară, împotriva proiectului minier de la Roşia Montană şi cere retragerea sau respingerea acestuia. Premierul Ponta declară şi el că “soluţia cea mai bună este respingerea imediată a proiectului de Senat, apoi şi de Camera Deputaţilor”. Tot ieri, senatorii au decis, cu 91 de voturi “pentru”, 18 voturi “împotrivă” şi o abţinere, dezbaterea proiectului în procedură de urgenţă. Acesta va intra în dezbaterea Senatului după data de 17 septembrie.
