S-a născut fără mâini şi fără picioare, iar acum e şcolăriţă
Delia Ayana, o fetiţă fără mâini şi fără picioare abandonată de mamă la naştere, în 2011, este de luni, 10 septembrie, elevă în clasa pregătitoare într-o şcoală din Bârlad.
Povestea Deliei, fetiţa născută în urmă cu şapte ani la Maternitatea din Huşi şi abandonată de mamă la scurt timp după naştere, a impresionat opinia publică din România, dar şi de peste hotare, scrie adevarul.ro. Deşi părinţii biologici au abandonat-o, speriaţi de malformaţiile cu care s-a născut, Delia a avut parte de multă atenţie şi dragoste din partea specialiştilor complexului din Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, unde creşte alături de alţi copii cu probleme. Au sprijinit-o în toţi aceşti ani, fetiţa fiind inclusă în învăţământul preşcolar, iar de luni e elevă.
Delia a fost inclusă într-o clasă obişnuită a Şcolii ”Manolache Costache Epureanu” Bârlad. Alături de ea, alte două fetiţe cu dizabilităţi, una provenind din sistemul instituţionalizat, cealaltă dintr-o familie, vor învăţa alături de ceilalţi copii. Şansa celor trei fetiţe a fost să fie acceptate de o învăţătoare iubitoare şi dedicată, un cadru didactic cu experienţă în activităţile cu copii cu dizabilităţi, fiind voluntar într-o asociaţie care se ocupă de copii cu handicap sever. De altfel, pentru buna desfăşurare a activităţii, elevii de la clasa Deliei vor beneficia de serviciile unui psiholog. De asemenea, un profesor de sprijin şi un logoped asigură servicii de specialitate copiilor cu probleme.
Povestea Deliei-Ayana a fost intens mediatizată în 2011, când a fost abandonată de mamă la Maternitatea din Huşi. Cazul ei a trecut graniţele ţării şi oameni din toată lumea s-au oferit să-i trimită ajutoare, să indice doctori potriviţi care să o ajute sau chiar să o adopte. Delia a rămas însă la complexul destinat persoanelor cu handicap din Bârlad. Fetiţa are un caracter puternic şi îi place să fie lider, să fie în centrul atenţiei. Când era bebeluş, atunci când îşi dorea să ajungă undeva se rostogolea şi se târa până ajungea la ţintă. „Sunt optimistă şi cred că Delia îşi va găsi o familie care să o iubească mai mult decât noi. E un copil cu voinţă, vrea să se impună, să fie lider, să domine prin frumuseţe şi inteligenţă”, a povestit, pentru Adevărul, Georgeta Iosup, manager de caz şi asistent social. Copila fără mâini şi picioare a fost dusă la tot felul de specialişti. Iniţial, au recomandat să fie evaluată în vederea protezării la vârsta de doi ani pentru a se stabili dacă cioturile pe care le are în loc de mânuţe şi picioare pot fi folosite, dacă comenzile de la creier sunt transmise către membre.
După ce a împlinit 2 ani, ortopezii de la Spitalul “Sfânta Maria” Iaşi au recomandat să fie amânată protezarea pentru a nu împiedica creşterea bonturilor. Oricum, protezele ar fi trebuit schimbate periodic.
Şcoală ca-n Evul Mediu la Bistriţa: apa curge din bidon, iar toaleta este în curte
Slătiniţa este un cartier al Bistriţei de mai bine de un deceniu şi jumătate. Zona situată la mai puţin de 10 kilometri de centrul municipiului Bistriţa este parcă din altă lume. Singura utilitate a locuitorilor din Slătiniţa este curentul. Oamenii nu au apă, canalizare sau gaz, informează adevarul.ro. Asfaltul ajunge doar până în centrul cartierului, restul străzilor fiind pline de praf. Nici Şcoala Primară „Dimitrie Cojocaru” din Slătiniţa nu are condiţii mai bune, deşi reuneşte 45 de copii, cu vârste cuprinse între 3 şi 9 ani. 28 dintre ei frecventează grădiniţa, iar 17 şcoala primară. Întreaga activitate a şcolii este concentrată în două clase: una pentru copiii de grădiniţă, iar alta pentru şcolari. Pe holul şcolii este o chiuvetă, unde însă nu curge apă. Un bidon improvizat din metal, cu un robinet, ajută copiii să se spele pe mâini după ce folosesc toaleta sau înainte să mănânce.
Mai mult, toaleta e în curte, ca pe vremea bunicilor, aceasta fiind vopsită şi igienizată la începutul fiecărui an şcolar. O toaletă este dedicată învăţătoarei, educatoarei şi femeii de serviciu, iar restul revine celor mici, fiind făcute pe măsura lor. Din toalete lipseşte hârtia igienică, iar de lângă chiuveta cu bidon de apă lipseşte săpunul.
