Șase luni de la drama din „Colectiv”. Ce s-a schimbat cu adevărat?
Momentul „Colectiv” e și azi, la șase luni de la consumarea sa, o piatră de hotar pentru istoria noastră comună și, deopotrivă, personală. Tragedia în care și-au pierdut viața 64 de oameni, în marea lor majoritate tineri, iar alți peste 100 au rămas cu răni pe trup și pe suflet e departe de a-și fi spus ultimul cuvânt.
Sâmbătă, 30 aprilie, la ora 22.32, se va fi împlinit o jumătate de an de la cea mai profundă dramă prin care am trecut împreună în ultimul sfert de veac. Cu siguranță, rudele celor dispăruți și cei rămași în viață din drama de la „Colectiv” se vor afla din nou la fața locului pentru un omagiu pentru care nu s-au inventat încă cele mai inspirate cuvinte. Alături de ei? Mai nimeni…Va fi doar noaptea cea mare a Învierii, nu?!
Biserica Ortodoxă Română va face pomenirea victimelor pe 9 mai
Biserica Ortodoxă Română (BOR) a anunțat déjà că nu va ține slujbe de pomenire pentru cei 64 de tineri mai devreme de luni, 9 mai 2016. Cică ar fi făcut-o cu o săptămână mai devreme, dar acest lucru a fost anunțat retroactiv…
Anchilozați în tradiții și cutume pe care uneori nu le mai înțeleg nici cei care le respectă, prelații ortodocși, indiferent de rang și nume, argumentează penibil că sărbătoarea rememorării Învierii Mântuitorului nu permite slujbe de pomenire. De parcă Isus Cristos nu ar vrea să audă de cei care azi nu mai sunt printre noi, fără ca ei să fi avut altă vină decât că doriseră să participe la un concert în loc să fi rămas acasă și să țină post?!
BOR preferă să stea iar departe de durerea fiilor ei, așa cum de altfel a fost fără reacție și în primele zile ale dramei, când un popor întreg a putut observa cum alt înalt prelat, iar nu patriarhul Daniel, de o altă confesiune decât cea a majorității, a venit la fața locului și s-a rugat pentru memoria celor dispăruți. BOR și patriarhul ei, Daniel, par să nu fi înțeles aproape nimic din tragedia de la „Colectiv”.
Memoria celor plecați nu a meritat nici măcar un cuvânt, un banal cuvânt, în cele mai recente pastorale de Crăciun și de Paști ale Preafericitului patriarh. Catedrala Mântuirii Neamului, însă, da! Despre mântuirea celor plecați din „Colectiv” în casa Tatălui ceresc, poate altădată!
Politicul a uitat de mult de momentul „Colectiv”. La ușă bat alegerile locale!
La rândul lor, politicienii au trecut și ei cu ușurință peste Momentul „Colectiv”. Desigur, se va spune că a căzut un guvern, cabinetul Victor Ponta, că a venit un altul în locul său, unul de tehnocrați, condus de Dacian Cioloș, la jumătatea lunii noiembrie 2015. Totul în numele valorilor schimbării cerute de cei ieșiți în public în primele zile de după tragedie. S-a vehiculat ideea construcției unui nou Spital de Arși, dar ea a pierit la fel de repede ca un fum.
În zilele din urmă, actualul vicepremier, Vasile Dâncu, ne-a asigurat sfătos ca un părinte că ”politica nu va mai fi cea fost după Colectiv”, dar că, desigur, schimbările se vor vedea pe termen lung. În schimb, nu există nimic concret din partea autorităților, nici măcar un plan de ajutorare a răniților din „Colectiv”.
Morala? Fostul primar al sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, pe raza căruia Clubul Colectiv își desfășura activitatea fără o serie de avize necesare, a încercat să revină în politică, după ce, în noiembrie, sub presiunea străzii și a șefilor săi de partid decisese, chipurile, să renunțe, în semn de solidaritate cu numeroasele victime. Și fără plângerile făcute în justiție de cei din Asociația „Colectiv GTG 3010”, care-i reunește pe supraviețuitorii și rudele celor morți în accidentul din clubul „Colectiv”, ar fi reușit să redevină ceea ce a fost și poate și mai mult decât atât. Iar restul? Restul se pregătește de alegerile locale de la începutul lunii iunie.
Opinia publică și presa par să fi depășit și ele momentul „Colectiv”. Viața merge mai departe, e formula prin care încercăm cei mai mulți dintre noi să ieșim din drama care ne-a afectat pe noi toți, fără ca toți să conștientizăm și să împărtășim aceeași durere. E adevărat, viața merge mai departe, dar contează mult cum merge…
Eugen Iancu: „Tot ce ne dorim e ca numele lor să fie scris pe ceva durabil”
La șase luni de la consumarea dramei, am stat de vorbă cu Eugen Iancu, președintele Asociației „Colectiv GTG 3010”. El este tatăl unui tânăr de 22 de ani, Alexandru Mihai Iancu, care a murit la 21 noiembrie 2015, în spitalul bucureștean „Sf. Ioan”, în urma rănilor incendiului din „Colectiv” și a infecțiilor nocosomiale cu care s-a procopsit în spital. L-am întrebat despre trecut, prezent și puțin și despre viitor, despre cum rezistă fiecare dintre ei (în asociație sunt aproape 100 dintre martorii sau rudele celor răpuși în incendiul din „Colectiv”), despre ce rămâne de făcut.
Click.ro: La șase luni de la consumarea dramei din „Colectiv” sunt o groază de lucruri de făcut. Care ar fi cel dintâi?
Eugen Iancu: Nu știm. Nu avem o ordine anume. Dar știu ceea ce ne dorim cu toții, cei din asociație. Să ridicăm o construcție mare pe care să stea scrise numele copiilor și rudelor noastre care ne-au părăsit. Ne-am gândit ca această construcție să fie un Spital. De Arși, bineînțeles! Dar există și varianta unei săli de concerte. Spitalul presupune o investiție fantastică, poate peste puterile noastre, de sute de milioane de euro. O sală de spectacole ar fi ceva mai ieftină. Dar cineva dintre noi gândea zilele trecute cu voce tare: ”Dacă ar fi un spital, ar fi grozav să aibă 64 de saloane. Iar fiecare salon să poarte numele câte unui dispărut”…
Click.ro: Dar nu e cumva peste puterile voastre? Dacă statul român nu a reușit până azi așa ceva…
Eugen Iancu: Pentru noi așa ceva e incomparabil. E poate ceea ce ne ține încă legați de copiii noștri. Nu vom cere nimic statului. Vom cere doar un teren celor de la primărie. Și vom încerca, prin toate puterile noastre, să facem rost de bani. În Olanda, după un incendiu care a răpit zeci de vieți cu vreo 15 ani în urmă s-a ridicat un spital ultramodern. Avem nevoie de așa ceva. Și pentru noi, și pentru memoria alor noștri! Azi, știm cu toții că mulți dintre răniții din „Colectiv” au murit din pricina bacteriilor din spitalele noastre. Trebuie să înțelegem cu toții că situația asta e intolerabilă și că ea trebuie schimbată. Azi, nu mâine! Nu poți să intri în spital bolnav de apendicită și să ieși de acolo încărcat cu nu știu ce baterii sau infecții cu care te vei lupta poate o viață întreagă!
Click.ro: Cum s-a născut ideea acestei asociații?
Eugen Iancu: După ce mi-am îngropat copilul am sesizat că o dată cu venirea sărbătorilor de iarnă lumea începe să uite, să nu mai fie preocupată de cele întâmplate la „Colectiv”. Atunci am ales să scriu pe Facebook despre durerea mea, despre cum văd eu cele întâmplate în acel club, dar și despre ceea ce s-a întâmplat după…Presa m-a căutat și uite așa, fără voia mea, am intrat în grațiile televiziunilor. Și azi sunt deseori și uimit, și uluit de reacția presei față de acest subiect. Unii au ales să nu mai dea aproape nimic, alții încă ne caută. Mi-e clar că nu suntem pe placul tuturor…Apoi, în primăvară s-a născut ideea acestei asociații. Suntem aproape o 100 de personae înscrise. Și toți cei din asociație știm că avem în față o bătălie de lungă durată, căreia va trebui să-i facem față!
Click.ro: V-ați exprimat de mai multe ori intenția de a-i acționa în judecată pe câțiva dintre cei care după incendiul din „Colectiv” au organizat operațiunile de salvare ale celor răniți. Vă mențineți intenția? Ce aveți, de exemplu, cu Raed Arafat?
Eugen Iancu: Absolut. Copilul meu, un tânăr de 22 de ani, proaspăt absolvent de ASE și care se spetea muncind într-o companie multinațională, dar și căruia îi plăcea mult să cânte, ei bine acest copil ar fi trăit și azi dacă s-ar fi luat măsurile ce se impuneau, dacă s-ar fi spus adevărul. S-a luptat aproape încă trei săptămâni pentru viața sa, dar…Dacă ni s-ar fi spus cinstit cu ce amenințări se confrunta fiul meu…O să invoce că ne-au adus nu știu ce plămân artificial de la Timișoara, pe care oricum nu l-am primit imediat, ci mult mai târziu și numai după ce un alt pacient, în stare mult mai gravă și care în cele din urmă a și decedat înaintea fiului meu, abia dacă a apucat să-l folosească…Incompentența și lașitatea oamenilor din sistem mi-au ucis băiatul. Și am să dovedesc asta, chiar dacă va fi să mă lupt cu întregul sistem. Dacă ar fi spus tuturor, cei îndrituiți, că nu ne pot ține răniții în aceste spitale pline de infecții poate azi mulți dintre ei ar mai fi trăit. Știau, dar au preferat să tacă. Cu asta nu mă pot împăca!
Click.ro: Sistemul nici nu se va preda și nici nu va accepta cu ușurință punctele dumneavoastră de vedere. Sunteți conștient de asta?
Eugen Iancu: Dacă nu înțelegem nici acum că nu mai putem să mergem așa înainte, că făcând altfel am ascunde greșeli criminale, atunci vom repeta aceeași greșeală. Iar atunci victimele, care nu vor fi puține, vor purta alte nume, fiindcă nu se moare de două ori. Tot ceea ce le cer e să-și asume vina și să plece din sistem. Să le lase locul altora, celor care vor ca lucrurile să meargă altfel, ca ele să schimbe. Vreau ca mesajul meu să fie bine înțeles: nu e vorba despre răzbunare, ci despre dreptate. Asta se va întâmpla în sălile de tribunal, în anii lungi, n-am nici o îndoială, ce vor veni. Statul va încerca să acopere, să mușamalizeze. Fiindcă statul nostru e format din oameni ce nu acceptă că poți greși și că ulterior vei plăti pe măsura greșelii comise. Iar datele problemei se schimbă când e vorba despre crimă…Nu-i acuz pe toți medicii din sistem. Spun doar că au existat dintre ei persoane care nu și-au respectat nici meseria, nici omenia. Și mai ales, nu vor să-și asume deciziile și faptele de atunci. Ce vă spun acum vouă, le spun tuturor: Drama din „Colectiv” trebuie să fie semnalul schimbării. Despre ce schimbare vorbesc? Despre momentul în care conștientizezi că dacă nu încerci să schimbi ceea ce nu merge, vei sfârși prin a te ascunde și a ascunde adevărul din jurul tău. Și, se știe: de ce ți-e frică, nu prea scapi!
Click.ro: Va fi o bătălie de lungă, lungă durată. Sincer, credeți că veți rezista?
Eugen Iancu: Nu știu. Dar când voi obosi un alt coleg din asociație îmi va lua locul. Apoi un altul. Și așa până la sfârșit...
Post scriptum: În urma incendiului din seara zilei de 30 octombrie 2015, din clubul bucureștean „Colectiv”, şi-au pierdut viaţa 64 de persoane - 27 în noaptea tragediei şi 37 ulterior, în spitale din Bucureşti şi din străinătate. Incendiul a izbucnit în timpul unui concert susţinut în clubul respectiv de trupa rock „Goodbye to Gravity”, care îşi lansa cu acea ocazie albumul ”Mantras of War”. Solistul Andrei Găluţ este singurul membru al trupei care a supravieţuit. Concret, după șase luni de la tragedie nu avem decât 64 de morți și peste 100 de răniți care se descurcă cum și cât pot printre hățișurile legislației românești în încercarea lor de a reveni printre cei vii, după ce s-au plimbat o vreme printre cei morți. În rest? Nimic, dar nimic altceva!!!
