Şi părinţi, şi elevi în clasa I
Nu ştiu să scrie sau să citească, iar pentru întocmirea unei cereri sau a unei reţete îi roagă pe ceilalţi să-i ajute. 30 de persoane cu vârste între 12 şi 45 de ani din Constanţa au a doua şansă: au început cursurile acum câteva săptămâni, iar elevii vor face într-un an echivalentul a doi ani de şcoală.
La 37 de ani e elevă în clasa I! Melec Sadâc învaţă acum literele şi descoperă cum se pot forma cuvintele. Are cinci copii, iar la cursuri este colegă cu unul dintre băieţii ei (12 ani), care nu a putut face şcoala la timp din motive medicale. „Poliţistul de proximitate m-a anunţat că se fac aceste cursuri pentru băiat. Am zis să mă înscriu şi eu, să învăţ câte ceva. Când merg să fac un act, să iau o reţetă, să nu mai merg cu «vă rog frumos...» pe la diferite persoane”, spune Melec.
Femeia îşi aminteşte că a făcut, când era mică, primele două clase, apoi părinţii au retras-o de la şcoală, iar ea a uitat tot ceea ce învăţase. „Stau în bancă şi învăţ. Acasă fac temele cu cele două fete care sunt în clasa I. Mă uit ce scriu şi mă iau după ele”, adaugă curajoasa mamă.
Melec ştie că viaţa unui analfabet ajuns la maturitate este foarte grea. De fiecare dată când trebuie să completeze un formular, femeia e nevoită să-i roage pe cei din jur să o ajute. „Sunt unii care te ajută, alţii care spun că se grăbesc. Pentru întreţinere, îi rugam pe vecini să-mi spună cât aveam de plată. Acum, cât de cât, am învăţat să‑mi scriu numele. Este foarte greu să n-ai şcoală. Te simţi al nimănui când eşti pe stradă sau când mergi să faci un act. Te uiţi în stânga sau dreapta şi cauţi ajutor”, oftează femeia. Melec speră să poată face cursuri până la nivelul clasei a opta, scrie adevarul.ro.
În aceeaşi clasă am întâlnit-o şi pe Nermin (34 de ani), mamă a două fete de 11 şi 9 ani. Spune că fata cea mică este „profesionistă” la şcoală, în carnet având doar calificativul „Foarte bine”. Şi ea a fost obligată să abandoneze şcoala când era în clasa a doua. Părinţii s-au despărţit, iar Nermin a fost nevoită să aibă grijă de sora ei mai mică.
«Am dat 40 de lei pe pastile pentru memorie»
„Pentru mine e foarte greu când trebuie să merg la Administraţia Financiară sau să completez o cerere pentru alocaţia copiilor. Mă rog de lume să mă ajute. I-am dat 5 lei la un băiat ca să-mi completeze cererea”.
Nermin munceşte ca femeie de serviciu într‑un complex comercial din Constanţa, iar după-amiaza face tot posibilul să vină la şcoală. Ajunge chiar şi cu o oră înainte de începerea cursurilor. Pentru a putea reţine informaţiile, şi-a luat chiar şi pastile „de memorie”. Se amuză: „Am dat 40 de lei pe ele, ca să mă ajute să învăţ mai bine”. Ea speră ca fetele să fie silitoare şi să aibă un viitor bun. „Să nu ajungă să spele toalete, ca mine. Să înveţe să aibă un serviciu la care să stea la un birou, nu ca mine”, adaugă femeia.
Click! spune
Şi pentru dascăli e o provocare să lucreze cu elevi de 30-40 de ani, unii fiind mai în vârstă decât ei. Directorul Liceului Teoretic „Decebal”, Liliana Svinarciuc, îi laudă: „Sunt ambiţioşi, sunt foarte motivaţi şi atunci e mai uşor şi pentru noi, ca profesori”.
