Sinodul din Creta naște întrebări între Patriarhie și peste 150 de călugări din Moldova
„Sfântul și Marele Sinod” al Bisericilor Ortodoxe, programat să aibă loc între 16 și 27 iunie în Insula Creta, are o puternică opoziție în rândul monahilor din România. Și asta în ciuda faptului că la nivelul Patriarhiei Române, lucrurile par că stau cu totul diferit.
Peste 150 de călugări și călugărițe ortodoxe de la mânăștirile din nordul Moldovei nu văd cu ochi buni desfășurarea „Sfântului și Marelui Sinod” din Creta.
Ei au semnat o scrisoare deschisă trimisă recent mitropolitului Moldovei și al Bucovinei, Teofan, prin care susțin că „nu pot fi nepăsători față de probleme contemporane ce privesc veșnicia”, iar printre aceste „probleme” ei includ și „acest mare sinod”, cu precizarea că pun în textul original între ghilimele termenii de mare sinod.
În schimb, Biserica Ortodoxă Română (BOR), prin vocea Patriarhului Daniel, a salutat de la bun început desfășurarea acestuia, BOR numărându-se printre puținele Biserici din familia ortodoxă care nu a ieșit cu nimic în evidență pentru a pune bețe-n roate așteptatului eveniment.
BOR, un partizan fidel al desfășurării sinodului din Creta
De altfel, BOR a comunicat pe această temă doar prin vocea liderului său spiritual (puțin cam ciudat, dar în Biserică nu prea poate fi vorba despre democrație!), după cum nici nu s-a grăbit să reacționeze, la finele lunii mai și începutul lui iunie, când Patriarhia Serbiei a invocat că va absenta de la lucrările Sinodului din cauza unui diferend cu BOR.
În cele din urmă furtuna s-a stins, iar Biserica din Serbia va ajunge totuși în Creta. În schimb, alte patru Biserici Ortodoxe, din totalul celor 14, nu vor ajunge, conform declarațiilor reprezentanților săi, la sinod. Absența de marcă va fi cea Rusiei, dar nici cea a Patriarhiilor de Antiohia, Bulgaria și Georgia nu sunt de lepădat.
Una peste alta, Patriarhul BOR, Daniel, s-a pronunțat constant pentru desfășurarea sinodului, cu o săptămână înainte de deschiderea sa oferind, în predica din Catedrala patriarhală, detalii legate de menirea acestuia.
„Acest sinod nu va formula dogme noi, nu va formula canoane noi, nu va face modificări la slujbele bisericești, dar este un sinod care dorește o mărturisire a credinței în comun, în mod solemn, într-o lume foarte tulburată, într-o lume plină d eprovocări. Cea mai mare provocare este necredința, secularizarea, delăsarea duhovnicească, lepădarea de credința creștină și lepădarea de de viețuirea creștină. Avem de-a face cu o lume în care ateismul prinde din ce în ce mai mult teren și noi trebuie să afirmăm importanța credinței dreptmăritoare pentru mântuirea sufletului și pentru viața în armonie, în familie, în Biserică, în societate. Este nevoie de o mărturisire mai intensă a credinței împreună. Cu alte cuvinte, spre deosebire de sinoadele ecumenice, acesta nu e un sinod care dezbate o anumită dogmă sau o anumită învățătură de credință nouă, ci arată necesitatea întăririi noastre în credință, în viața duhovnicească și în intensificarea misiunii ortodoxe în lume. Deci, acesta va fi mai mult un snod misionar – pastoral cu implicații sociale, nu un sinod dogmatic, liturgic sau de modificare a sfintelor canoane”, a arătat Patriarhul Daniel conform site-ului www.basilica.ro.
Într-un fel, spusele patriarhului pot fi considerate uși un răspuns adus opiniei monahilor români ce viețuiesc în nordul Moldovei, zonă considerată a fi un fel de „Muntele Athos” al Ortodoxiei Românești (iar comparația nu gratuităt fiindcă și monahii de la sfântul munte au ridicat, de data aceasta inclusive către Patriarhia de Constantinopole o serie de obiecții față de desfășurarea sinodului și față de temele propuse spre dezbatere).
Ce nemulțumiri ridică călugării și călugărițele de la diverse mănâstiri din nordul Moldovei?
Dar ce vor călugării noștri?
Toate „neliniștile” lor privesc proiectele document ce urmează a fi discutate la sinod „și în primul rând ”relația Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”.
Fiindcă, în opinia lor anumite interpretări pot duce „la alterarea dogmei celei una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică, așa cum s-a hotărât la Sfântul Sinod al II-lea, recunoscând celelalte erezii ca Biserici”.
Altfel spus, călugării de la mânăstiri precum Agapia, Neamț, Tarcău, Paltin sau Sihăstria, afirmă că nu poți vorbi despre noțiunea de Biserică chiar și în cazul catolicilor sau protestanților, deși cu primii au fost uniți mai bine de o mie de ani după moartea întemeietorului creștinismului, Isus Cristos, iar cu ceilalți sunt angrenați de mai bine de o jumătate de veac în zeci de comisii a căror menire e, printre altele, și apropierea celor două confesiuni.
Poziția monahilor noștri seamănă foarte bine cu cea a călugărilor de la Muntele Athos, poziție la care s-au raliat și câteva figure academic și preoțești din rândul Bisericii din Grecia.
În opinia călugărilor semnatari „întotdeauna Biserica Ortodoxă a văzut unitatea prin întoarcerea ereticilor la pocăință, lepădarea de erezie și de capii lor, fapt ce nu dă impresia din primul document că aceștia s-ar întoarce la ortodoxie”.
La Sinod vor participa, ca invitați, și câte doi reprezentanți ai catolicilor și protestanților, dar ei nu vor putea asista la totalitatea lucrărilor.
De asemenea, călugării nu văd cu ochi buni nici textul dedicat căsătoriei între creștinii ortodocși și cei aparținând altor confesiuni creștine. afirmând că, în baza documentelui Sinodului VI ecumenic „nu poate uni ceea ce nu se poate uni”. În finalul scrisorii adresată mitropolitului Moldovei, călugării și călugărițele semnatare îi cer acestuia o poziție pe seama celor semnalate de ei, întrucât opinia acestuia va deveni „o lumină spirituală pentru a călăuzi turma păstorită pe urmele marilor Sfinți Părinți ai noștri și mărturisitorilor ortodocși spre Împărăția lui Dumnezeu”.
În ceea ce-l privește Teofan a dorit să nu comenteze scrisoarea, dar cu siguranță a adus la cunoștina Patriarhului Daniel, și el fost mitropolit al Moldovei înainate de prelua scaunul patriarhal, în 2007.
Cert este că în acest moment se poate vorbi despre „un armistițiu” între cele două tabere care vor urmări foarte atent pașii fiecăruia. E de așteptat ca orice derapaj să fie aspru criticat de tabăra adversă, dar și ca fie parte să-și aducă în sprijin orice autoritate a Ortodoxiei ce se va pronunța pe oricare dintre aceste teme.
Una peste alta, vom asista așadar în Creta la o întâlnire istorică a Bisericilor Ortodoxe, de multe ori extrem de măcinate deopotrivă în interior, cât și în exterior. „Sfântul și Marele Sinod” nu va lăsa pe nimeni indiferent, ba chiar ar putea să aducă o serie de schisme ale căror consecințe să poate fi greu de anticipat. Rămâne de văzut și cum se va derula „partida” dintre Patriarhie Română și călugării moldoveni, rezultatul final fiind așteptat să sosească în scurt timp.
