Strigătul de fericire al unui român blocat timp de 82 de zile pe un vas de croazieră
82 de zile fără să simtă pământul sub picioare. Asta a trăit Cristian Ionuț Vîlsan, un român angajat pe un vas de croazieră blocată în Oceanul Pacific, în apropiere de Mexic. Din cauza pandemiei, niciun membru al echipajului nu a avut voie să coboare de pe vas și să se întoarcă în țara sa. Coșmarul s-a încheiat weekendul acesta, când nava, în sfârșit, a acostat în port și a permis debarcarea sutelor de oameni. După o călătorie de mai bine de 24 de ore, românul a ajuns în sfârșit acasă, în București.
„Primele clipe de fericire le-am trăit în momentul în care am trecut de controlul vamal din aeroport. Atunci am simțit că sunt cu adevărat în țară. Acum sunt în camera mea, în patul meu care nu se mișcă, e liniște, se aud vrăbiuțele. Sunt fericit, cu adevărat fericit”, ne-a declarat ieri Cristian Ionuț Vîlsan (34 de ani).
Este, deocamdată, în autoizolare, în locuința sa din București. Nu și-a văzut mama și bunica, nici prietena. „Pe mama am văzut-o de la fereastră, când a venit să-mi lase mâncarea la ușă. Am fost amândoi emoționați. Cu iubita mea am vorbit zilnic, dar încă nu ne-am văzut, că mai mult rău ne-am face. Îmi e teamă pentru ei, vreau să-i protejez, iar după perioada aceasta de izolare îmi voi cumpăra un test de Covid, să fiu sigur. Dacă rezultatul va fi negativ, primul lucru pe care îl voi face va fi să-i îmbrățișez pe cei dragi. Apoi cu siguranță vreau să fac un grătar la mine în curte, unde voi chema amici și prieteni de familie”, povestește Cristian.
28 de ore a stat cu masca de protecție pe față
Nici drumul spre casă nu a fost ușor. Procesul de debarcare a început vineri după-amiaza, iar avionul l-am avut sâmbătă dimineața. „În țară am ajuns duminică la ora 4.00. În tot acest timp, adică în jur de 28 de ore, am stat numai cu masca pe față. Am dat-o jos doar de câteva ori, când am mâncat și am băut apă. A fost greu să respir, dar totul a meritat”, susține el. Alți 80 de români au fost aduși duminică, alături de el, de pe vasele de croazieră din Mexic.
Cristian a plecat din țară pe 15 ianuarie 2020, pentru un contract de 4 luni pe Seabourn Cruise Line, ca ospătar șef. Ultima dată când a pus piciorul pe uscat a fost la 1 martie, în Seychelles. Din acea zi, pentru el, a început numărătoarea zilelor, orelor, minutelor de captivitate. Au trecut, astfel, 82 de zile în care nu a pus piciorul pe uscat. „Pe acest vapor-hotel suntem 1.250 de membri ai echipajelor de pe 9 vapoare ale aceleiași companii. Alături de mine mai sunt 72 de români. Blocați aici, fără să ni se dea voie să părăsim vasul, deși nu avem la bord cazuri de Covid-19. De ce este atât de dificil să fii repatriat? Cu toții avem familii și vrem să trecem prin situația aceasta acasă, împreună cu cei dragi. Cineva ne aude? Trebuie să fie oameni care sar de pe vapor și mor sau să intre în greva foamei ca să fim băgați în seamă. Am ajuns la capătul puterilor”, striga disperat, în urmă cu o săptămână, românul.
Reguli stricte pe vasul de croazieră
Oricât de impresionant ar părea pentru noi să-ți petreci izolarea din „era Covid” pe un vas de croazieră, pentru cei de acolo nu a fost tocmai plăcut. Aveau de respectat reguli stricte: „Circulam doar pe anumite trasee, mergeam a masă împărțiți pe grupe, aveam la dispoziție 30 de minute să mâncăm, iar pauzele de țigară se luau doar la ore cu soț. Restul timpului ni-l petreceam închiși în camere”, povestește românul.Cristian lucrează de 12 ani pe vase de croazieră. A văzut până acum 97 de țări și 143 de orașe de pe tot globul. Această ultimă experiență, însă, i-a cam ajuns. În ultimele luni i-a fost dor de un singur loc: de București. Acum, revenit în țară, ar vrea o vreme să rămână cu picioarele pe pământ. La propriu.
