Tot ce trebuie să ştii despre Legea falimentului personal

Veşti bune pentru toţi cei care au datorii la bănci şi se află în imposibilitatea de a le achita. Parlamentul a adoptat un proiect prin care Legea Insolvenţei sau a Falimentului personal va intra în vigoare mai repede cu două luni, adică la sfârşitul lui octombrie.

Nu mai ai bani de rate? Ai făcut tot posibilul să le achiţi la timp, dar iată că ai ajuns la fundul sacului. Eşti speriat de faptul că îţi poţi pierde casa, nu ştii la cine să te mai împrumuţi şi numeri disperat zilele până la scadenţa lunară a datoriei. Mai mult, băncile au început să te sune şi să te someze să plăteşti cât mai repede. Eşti ameninţat cu Biroul de Credite şi chiar cu executarea silită. Nimeni nu înţelege că pur şi simplu nu mai ai de unde să plăteşti. Uită de acest coşmar! Pentru că de luna viitoare lucrurile se vor schimba în bine. Asta, pentru că va fi pusă în aplicare Legea Insolvenţei personale ce presupune restructurarea datoriei prin conceperea unui plan de rambursare pe care să-l poţi suporta financiar. 

Cererile se depun la o comisie specială

Actul normativ a fost adoptat la jumătatea anului trecut în Parlament şi ar fi trebuit să intre în vigoare după şase luni, însă aplicarea lui a fost amânată pentru că Guvernul nu a adoptat normele necesare şi nici nu a pregătit personalul necesar care să se ocupe de astfel de cazuri. 

Potrivit Legii Insolvenţei, persoanele interesate de această procedură vor depune o cerere de insolvenţă la o comisie formată din funcţionari publici de la Protecţia Consumatorilor, Ministerul Muncii şi cel al Finanţelor. Această comisie va gestiona dosarele şi va adopta sau respinge cererile. În cazul în care o cerere este aprobată, de administrarea averii debitorului respectiv se va ocupa un administrator judiciar. 

Cine poate intra în faliment?

În faliment poate intra orice persoană fizică care are domiciliul sau reşedinţa de cel puţin şase luni anterior depunerii cererii în România. Însă trebuie să îndeplinească şi alte condiţii. În primul rând, persoana în cauză trebuie să fie de bună-credinţă, iar datoriile acesteia să rezulte dintr-o activitate care are ca scop satisfacerea unor nevoi personale, şi nu una care este sau se vrea a fi generatoare de profit.  Mai exact, poţi solicita intrarea în faliment dacă ai restanţe la furnizorii de utilităţi sau întârzieri la achitarea ratelor bancare în cazul unor credite pentru bunuri sau imobiliare. 

Cum se soluţionează insolvenţa?

• Pentru soluţionarea insolvenţei se pot alege trei metode: debitorii pot merge pe restructurarea datoriei, în care trebuie să facă angajamente de plată pe care să le respecte, sau pot alege calea falimentului, procedură în care le sunt scoase la vânzare bunurile. Ultima variantă presupune ştergerea datoriilor neachitate, însă trebuie să respecţi câteva condiţii. Toată procedura de insolvenţă poate dura până la 5 ani. 
• Insolvenţa pe bază de plan de redresare a datoriilor – cuantumul minim al datoriilor trebuie să totalizeze 15 salarii minime pe economie, iar situaţia financiară a debitorului nu este total compromisă. Cu alte cuvinte, acesta are posibilitatea de a-şi plăti datoriile dacă i se propune un plan de redresare a acestora. 
• Insolvenţa prin lichidare de active – această procedură poate fi solicitată de către datornic în cazul în care situaţia sa financiară este iremediabil compromisă. Practic, el nu mai poate plăti datoriile sub nici o formă. În acest caz nici un plan de restructurare nu mai funcţionează, iar persoana în cauză este obligată să-şi scoată la vânzare bunurile. 
• Procedura simplificată de insolvenţă - presupune ştergerea tuturor datoriilor neachitate. Se aplică persoanelor care au datorii care însumează cel mult 10 salarii minime pe economie, nu au bunuri care pot fi lichidate, au peste vârsta de pensionare sau şi-au pierdut total sau cel puţin pe jumătate din capacitatea de muncă. 

Nu toată lumea va putea să intre în insolvenţă

În timp ce unele persoane îşi vor putea declara falimentul, altele vor fi excluse şi nu vor putea beneficia de aplicarea noii legi. Iată care sunt acestea: 

• Persoanele condamnate definitiv pentru evaziune fiscală, pentru o infracţiune de fals sau pentru o infracţiune intenţionată contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii; 
• Persoanele care au fost concediate în ultimii doi ani din motive ce le sunt imputabile (din vina lor); 
• Persoane care deşi sunt apte de muncă sunt şomere şi nu au încercat să-şi găsească un loc de muncă sau au refuzat în mod nejustificat un loc de muncă propus sau o altă activitate aducătoare de venit; 
• Debitori care au acumulat datorii noi prin cheltuieli mari, în timp ce ştiau sau ar fi trebuit să ştie că sunt în stare de insolvenţă;  
• Persoane care la data formulării cererii de deschidere a unei proceduri de insolvenţă au deja deschisă o altă procedură de insolvenţă; 
• Cei care au determinat sau înlesnit ajungerea în stare de insolvenţă cu intenţie sau din culpă gravă. De exemplu, au contractat în ultimele şase luni anterior formulării cererii, datorii ce reprezintă cel puţin 25% din valoarea totală a creanţelor, au efectuat în ultimii trei ani anteriori formulării cererii anumite plăţi preferenţiale care au contribuit la reducerea sumei disponibile pentru plata altor datorii, au transferat în ultimii trei ani anteriori formulării cererii bunuri din patrimoniul lor în patrimoniul altor persoane în timp ce ştiau că prin aceste transferuri vor ajunge în stare de insolvenţă, au încetat un contract de muncă în ultimele 6 luni anterior formulării cererii de deschidere a insolvenţei.