Tradiţia ciocnitului ouălor de Paşte: Ce simbolizează acest obicei
Românii sunt posesorii unor tradiţii vechi şi frumoase de Sfintele Sărbători de Paşte. Pe lângă mersul la biserică, preparea bunătăţilor din miel sau a gustoşilor cozonaci, aceştia duc mai departe, an de an, obiceiul ciocnitului ouălor.
Deşi regulile pot varia de la zonă la zonă, respectarea lor este obligatorie: cine are prima lovitură, ce părţi ale ouălor să fie lovite, ciocnitul să fie „pe luate”, „pe schimbate”, „pe văzute”, „pe nevăzute”. Şi pentru că nu este atât de simplu precum pare, vă prezentăm adevărata simbolistică a acestei datini.
Tradiţia ciocnitului ouălor de Paşte: Ce semnifică pentru credincioşi
Folclorul conservă mai multe legende creştine care explică de ce se înroseşc ouăle de Paşte şi de ce ele au devenit simbolul sărbătorii Învierii Domnului. Una dintre ele relatează că Maica Domnului, care venise să-şi plângă fiul răstignit, a aşezat coşul cu ouă lângă cruce şi acestea s-au înroşit de la sângele care picura din ranile lui Iisus. Domnul, văzând că ouăle s-au inrosit, a spus celor de faţă: „De acum înainte să faceţi si voi ouă roşii si împestritate întru aducere aminte de răstignirea mea, după cum am făcut şi eu astăzi”.
Culoarea roşie cu care vopsesc creştinii ouăle la Paşte, reprezintă pe de o parte focul, cu puterea lui purificatoare, dar şi sângele lui Iisus care s-a scurs pe cruce pentru mântuirea lumii.
Ciocnitul ouălor semnifică sacrificiul divinităţii primordiale şi se face după reguli precise: persoana mai în vârstă (de obicei bărbatul) ciocneşte capul oului de capul oului ţinut în mână de partener, în timp ce rosteşte cunoscuta formulă “Hristos a înviat”, la care se răspunde “Adevărat a înviat”.
Tradiţia ciocnitului ouălor de Paşte: Obiceiuri străvechi
Simbolistica ouălor de Paşte trebuie căutată înainte de naşterea lui Hristos, în timpuri străvechi. Oul era dat în dar, fiind considerat simbol al echilibrului, creaţiei, simbol al vieţii şi al reînnoirii naturii, obiceiul vopsirii lui fiind întâlnit la chinezi cu două mii de ani înainte de Hristos.
Ţăranii au obiceiul ca, în dimineaţa din duminica Paştelui, să-şi spele faţa cu apă nouă sau apă neîncepută în care pun un ou roşu, având credinţa că astfel vor fi tot anul frumoşi şi sănătoşi ca un ou roşu. După consumarea ouălor, cojile roşii sunt păstrate pentru a fi puse în brazde, la arat, crezându-se astfel că pământul va da roade bune.
În tradiţia populară de la noi, oul roşu de Paşte ar avea puteri miraculoase, de vindecare, de îndepărtare a răului, fiind purtător de sănătate, frumuseţe, vigoare şi spor.
