«Trăgeau de mine şi implorau să fie ajutaţi»
Trupuri arse, ochi însângeraţi, urlete de durere. O tragedie fără margini trăită de oamenii care au ars de vii în club şi de familiile lor disperate să-i găsească şi să le fie aproape. În noaptea de vineri spre sâmbătă, durerea şi chinul lor au fost preluate însă şi de medici, asistente, infirmiere, brancardieri. De toţi cei care au sărit să-i ajute şi au luptat să-i ţină în viaţă. Iată câteva dintre mărturiile lor!
Dr. Ina Petrescu, Chirurgie Plastică, Spitalul Universitar. „M-am întors acasă după cea mai grea gardă din experienţa mea de medic chirurg. Astă-noapte, am coordonat garda Secţiei de Chirurgie plastică şi microchirurgie reconstructivă. Mi-e greu să scriu, după suferinţa pe care am văzut-o în ultimele ore. Poveşti de viaţă întoarse ori distruse din cauza iresponsabilităţii şi a corupţiei. Imaginile nu pot surprinde tot iureşul ultimelor ore, emoţia dar şi determinarea pe care le-am simţit în lupta noastră cu chinurile lor. Respir şi acum din fumul pe care l-au adus odată cu ei… Mulţi au arsuri majore pe corp, arsuri ale căilor respiratorii şi intoxicaţi cu monoxid de carbon şi au necesitat intervenţii chirurgicale. Nicio pedeapsă nu îi poate întoarce acum pe cei care au plecat dintre noi. Dar avem nevoie să ştim adevărul şi să facem tot ce e nevoie pentru ca astfel de tragedii să nu se mai întâmple niciodată”.
Asistenta Violeta Maria Naca, de la Seviciul de Ambulanţă Bucureşti. „Totul era ca un coşmar. Mergeau, urlau, se târau. Tineri desfiguraţi. Urlau mulţi. Eram două salvări. Una dintre victime era o tânără rănită grav. Ţipa la mine să venim mulţi. Mă implora. Spunea că sunt 300 de tineri, arşi, călcaţi în picioare. Am implorat plângând pe cei de la dispecerat că sunt sute de oameni arşi. Plângeam. Săreau arşi pe mine, urlau. Voiau să intre mulţi în ambulanţe. Şi nu puteam să plecăm cu fata rănită grav. Nu se dădeau din drum”. Un pompier cu o tânără de 18 ani, arsă pe 98% din corp, a implorat-o pe asistentă să o ia pe fată: „Ia-o mai repede din braţele mele. Doamne, cât de tânără e! Salveaz-o! Am şi eu o fată acasă! Mi s-a făcut rău. Veneau mulţi, mulţi de tot. Civilii urlau, tinerii răniţi trăgeau de doctori, aproape smulgându-le hainele. Implorau să fie ajutaţi, să fie salvaţi. Se aruncau în faţa ambulanţelor. Dădeau cu pumnii în ambulanţe”.Prof. dr. Ioan Lascăr, şeful secţiei Chirurgie plastică şi reconstructivă, Spitalul Floreasca.
„E ca la război! Se operează simultan în mai multe săli. De la Revoluţie n-am mai văzut aşa ceva. În şase ore, am operat 13 pacienţi în stare foarte gravă”, mărturisea, sâmbătă, vizibil cutremurat, profesorul.Prof. dr. Monica Pop, managerul Spitalului de Boli Oftalmologice.
„Am sperat că n-o să mai văd niciodată tragedia pe care am văzut-o la cutremurul din ’77, când eram studentă la Medicină. Uite că se repetă, sigur că de mai mică anvergură, dar de gravitate extraordinară”, declara, sâmbătă, dr. Pop. „Unii se văitau, alţii întrebau cât or să mai dureze durerile. Ştiţi foarte bine ce durere mare este la orice arsură de tegument, darămite la întindere pe jumătate de corp. Toţi sunt de nerecunoscut. Toţi au arsuri în partea de sus, n-am văzut niciunul rănit la picioare – după asta i-au şi identificat, au identificat pe cineva după aspectul membrelor inferioare. Să nu vedeţi niciodată aşa ceva! Dacă pe mine m-a impresionat, şi fac medicină de urgenţă de-o viaţă, vă daţi seama…”Dr. Yarom Shoham, venit din Israel pentru a ajuta la tratarea victimelor incendiului, folosind NexoBrid, un produs care înlocuieşte intervenţiile chirurgicale în cazul pacienţilor cu arsuri. „Nu am văzut o asemenea tragedie în toată cariera mea, nu aşa. (…) În aceste condiţii este foarte greu pentru mine să spun ce cred că se va întâmpla cu aceşti pacienţi”.
