Uite cum se distrau românii la mare pe vremea lui Ceaușescu!
Aproape toți românii îndrăgostiți de mare ajungeau pe Litoral, în perioada comunismului. Biletele se obțineau prin sindicat și nu erau scumpe. Pe lângă români, stațiunile de la Marea Neagră era plină de turiști polonezi și est-germani care veneau încărcați cu obiecte de calitate ce nu se găseau la noi: deodorante, săpunuri, sutiene, costume de baie.
Părinții noștri vorbesc foarte frumos despre concediile pe care le-au făcut în tinerețe pe Litoral. Aproape oricine își permitea să ajungă la malul Mării Negre, iar stațiunile apăreau una după alta, pregătite să primească un număr din ce în ce mai mare de turiști.
”Biletele pentru concediile la mare se achiziţionau din timp, prin sindicat, şi se vindeau exclusiv sejururi. Nu se punea problema turismului de weekend sau a celui spontan. Hotelurile erau pline atât în sezon, cât şi în extrasezon. Preţurile erau mici în comparaţie cu cele de astăzi. Camerele erau împărţite în 3 categorii. La categoria lux, o cameră dublă de hotel costa 57 lei, la un salariu mediu comparabil cu cel de astăzi, respectiv 1.800 lei. La categoria a III-a, tarifele erau şi mai accesibile: 23 lei o cameră dublă cu baia în comun, iar camera cu baie proprie era 28 lei. Alocaţia de alimente, inclusă în bilete, era de 18 lei pe zi”, a explicat istoricul Marin Pop pentru Adevărul.
Staţiunile Mamaia, Eforie Nord şi Eforie Sud erau considerate de categoria I, în timp ce Costineştiul, oaza distracţiei de pe litoral pentru tineret, era trecută la categoria a II-a. Staţiunea Neptun-Olimp nu era clasificată. ”Pe lângă români, în Mamaia, Neptun, Olimp şi la Eforie era plin de străini (suedezi, germani, polonezi, etc.), care beneficiau de un tratament special, dar erau supravegheaţi de Securitate, care avea informatori infiltraţi în toate domeniile, inclusiv în cel hotelier, chelneri, recepţioneri”, spune Marin Pop, citat de aceeași sursă.
Toate vedetele vremii se mutau pe plajă o dată cu vara. ”Erau spectacole de revistă, de cabaret, discoteci, iar la restaurante erau formaţii care cântau „live” seară de seară. Se făceau proiecţii de film în aer liber.
La restaurantele hotelurilor, românii aveau șansa să mănânce delicatese care nu existau în magazine: salam de Sibiu, Pepsi, bere străină, fripturi, ţigări Kent. În plus, ei putea cumpăra de la străini produse care nu se găseau în ţară, deşi pentru asta riscau cam mult, deţinerea de valută fiind considerată ilegală la acea vreme.
