Ultimele zile din viaţa Luizei Melencu: şir de bătăi şi violuri

20 ianuarie 2020 20:26

Ultima actualizare: 6 martie 2022 17:28

Așa arăta interiorul „casei ororilor” din Caracal

Monstrul din Caracal a transformat într-un calvar greu de imaginat ultimele zile din viaţa unor fete nevinovate. Luiza Melencu (18 ani) şi Alexandra Măceşanu (15 ani), adolescentele care au fost răpite, sechestrate, abuzate şi ucise de Gheorghe Dincă au fost supuse unor chinuri teribile înainte de a fi omorâte în bătaie, cu pumnul. Rechizitoriul întocmit de procurori în cazul crimelor care au îngrozit România conţine detalii cutremurătoare.

Gheorghe Dincă (66 de ani) a fost trimis în judecată pentru opt infracţiuni. În spatele cifrelor seci şi a mărturiilor halucinante se ascunde însă coşmarul trăit de Luiza şi de Alexandra, fetele pe care mecanicul le-a luat la ocazie de pe stradă, dar în loc să le ducă unde aveau nevoie, le-a târât cu forţa în casa sa.

Răpită în data de 14 aprilie 2019, fata de 18 ani a fost ţinută timp de trei zile dezbrăcată, în întuneric, legată cu mâinile la spate şi la picioare, la gură şi la ochi, imobilizată practic de pat, fără acces la toaletă, fără hrană şi fără apă. Practic, a fost redusă la statutul de sclavă sexuală, captivă în dormitorul inculpatului, transformat în temniţă. Conform probelor şi declaraţiilor adunate în timpul anchetei, ultimele zile din viaţa fetei au însemnat doar un lung şir de violuri, bătăi şi umilinţe. Când nu o abuza sexual, Dincă îşi vedea liniştit de treabă: dădea de mâncare la câini, îşi făcea drumurile obişnuite prin Caracal, socializa cu amicii de pahar. Pentru Luiza, totul devenea din ce în ce mai greu de suportat.

Luiza Mihaela Melencu avea 18 ani

«A auzit cum se rupe coşul pieptului»

”În zilele de 16 şi 17 aprilie 2019, comportamentul victimei se modificase. Aceasta nu a mai reacţionat conform aşteptărilor la teroarea şi violenţa la care fusese supusă, aşa că Dincă a trecut la planul de suprimare a vieţii victimei, fiind conştient că acesta era singurul mod de a-şi ascunde faptele extrem de grave deja comise şi astfel de a scăpa de răspundere”, se arată în rechizitoriu. Ziua de 17 aprilie a fost ultima din viaţa fetei. Dincă s-a întors acasă, după un drum la Piaţa Centrală din Caracal, cu chef de sex. A bătut-o din nou pe fata legată şi sleită de puteri, însă aceasta a încercat să se apere, muşcându-l puternic pe agresor. A început o discuţie aprinsă între cei doi, ”fata reproşându-i faptul că o minte în privinţa eliberării, spunându-i că este «un prost». În acel moment, conform propriilor declaraţii, inculpatul i-a cerut să tacă întrucât a considerat cuvintele fetei grave jigniri (...) Cu o violenţă extremă, lipsit total de autocontrol şi compasiune, beneficiind şi de imposibilitatea victimei de a se mişca întrucât era imobilizată de pat, cu faţa în sus, legată cu mâinile la spate, Dincă a început să-i aplice lovituri puternice, repetate, cu pumnii în zona capului şi în zona toracelui, până în cele din urmă, «a auzit cum se rupe coşul pieptului” (...)», se arată în materialul acuzării.

După ce s-a asigurat că victima nu mai mişcă, monstrul a coborât din pat, s-a îmbrăcat şi a ieşit din cameră. ”Nu, nu gândeam: puşcărie, puşcărie, puşcărie... Am făcut-o, acum trebuie să fac să scap de...să mă apăr. Deci era apărarea”, a povestit Dincă în celulă. Şi-a dus planul diabolic până la capăt: a învelit cadravrul în saci de plastic, l-a pus în butoi şi i-a dat foc. Ca să nu rămână absolut nici o urmă, a zdrobit bucăţile de oase rămase cu un lemn pentru a le fărâmiţa, după care a mers la culcare. N-avea nici o remuşcare, doar gândul că scăpase „de o problemă”.