Lumea satelor româneşti din secolul al XIX-lea, plină de cazuri de viol şi incest
Satul românesc de acum aproape un secol şi jumătate nu era atât de idilic precum îl găsim în unele cărţi de literatură. Dimpotrivă, era o lume închisă, săracă şi cu oameni doborâţi de boală şi de vicii. Acestea ar fi ideile unei cărţi de etnografie apărute recent la Humanitas.
În judeţele Vlaşca, Teleorman, Dolj şi Gorj, casele sunt “nişte adevărate găuri, bordeie săpate în pământ”, scrie doctorul Cl Istrati în anul 1880, al cărui text este reprodus în volumul “România Medicilor. Medici, ţărani şi igienă rurală în România de la 1860 la 1910”, al cărui autor este clujeanul Constantin Bărbulescu.
Potrivit adevarul.ro, care face o prezentare a cărţii, “aceste case au o singură cameră, mare cu baza unui paralelogram; uneori mai este încă o mică cameră alături şi mai totdeauna un cotlon în unul din colţuri, un soi de grotă mică, obscură, carele joacă rolul de cămară pentru sacul de porumb şi alimente”. Ferestrele nu există, iar lumina intră pe coşul vetrei sau pe uşă, dacă e cald afară. Casele sunt săpate la o adâncime de la unul la doi metri, iar pereţii sunt uscaţi cu paie cărora li se dă foc.
În acest sate cazurile de viol şi incest sunt numeroase. Medicul Cl Istrati explică în acelaşi text: “În această singură cameră comună muma, după suferinţi convulsive, naşte pruncul; iar copilul strivit de boale se luptă în agonia morţii, fraţii săi mai mici au mai mari sunt spectatorii înmărmuriţi şi înfricoşaţi ai acestora mari crize. Imaginaţiunea lor este de timpuriu puternic lovită de aceste teribile spectacole; copiii, de la vârsta cea mai fragedă şi chiar când devin adulţi, dorm pe cuptor, unul lângă altul; astfel sunt frecvente cazurile de violuri produse prin incensturi. În acea odaie conjugală, copiii devin maturi de înclinări care le surescitează curiozitatea şi-i tentează, îndeplinind asemenea acte căpătate prin spectacole de la părinţi”.
O statistică din 1906 arată faptul că cele mai mult case din România erau făcute din nuiele împletite şi lipte cu lut (37%), doar din lut (22,1%) şi din lemn (21%).
Toaletele au fost introduse în Transilvania de austrieci, undeva în secolul al XVIII-lea sau al XIX-lea, mai scrie adevarul.ro.
