"Minunea făcută de părintele Arsenie Boca mi-a luminat viaţa"
În toate zonele ţării, numele părintelui Arsenie Boca este venerat de credincioşi. Unii se roagă la mormântul lui de la Mănăstirea Prislop, alţii îi citesc cuvintele de învăţătură.
O profesoară pensionată pe caz de boală din Bucureşti obişnuia, când se ducea la biserică, să aprindă câte o lumânare şi pentru odihna părintelui Arsenie. Profesoara voia să ajungă şi ea la mormântul Părintelui la Mănăstirea Prislop şi să se roage pentru problemele ei de sănătate. Din mai multe surse ştia că, persoanele care au mers şi s-au rugat pentru o problemă personală, la locul de veci al părintelui Arsenie, rugăciunea lor a fost ascultată. Chiar dacă profesoara nu a ajuns deocamdată la Mănăstirea Prislop, este bucuroasă că rugăciunile adresate Părintelui Arsenie au ajutat-o când nu se aştepta.
Iată ce minune a făcut Părintele Arsenie în viaţa profesoarei: „Am o rudă rudă apropiată, care a îmbrăţişat o altă religie şi mereu vrea să mă convingă să trec şi eu la religia «cea adevărată», la care ea a trecut, pentru că aşa mă pot vindeca. Mai mult «credincioasa» mea rudă spune tuturor persoanelor care o ascultă că «mitul Arsenie Boca este inventat de ortodocşi». Desigur, că nu mă gândesc să renunţ la Ortodoxie, dar pentru a evita un conflict de familie, vorbesc cu multă discreţie despre Sfântul Ardealului şi ascund fotografiile cu părintele Arsenie pentru a evita discuţiile incendiare din familie. Din cauza acestei «credincioase» n-am ajuns la Mănăstirea Prislop, pentru că l-a convins pe soţul meu că acest pelerinaj mă va obosi foarte mult şi, oricum, nu-mi va fi de folos. În schimb, când merg la biserica de care aparţin, mă rog la patroana mea spirituală, Maica Domnului, şi la părintele Arsenie; în acelaşi timp, pentru fiecare aprind câte o lumânare".
"Într-o zi, când am ieşit din biserică, o credincioasă mi-a oferit şi mie, şi altor persoane care ieşeau de la slujbă, câte un calendar mic, ce poate fi purtat în poşetă, cu Părintele Arsenie. M-am bucurat foarte mult, pentru că nu aveam un calendar de acest fel. Am vrut să-l plătesc, dar doamna mi-a urat: «Să-mi fie de folos!» şi a plecat. Seara, când toate rudele mele dormeau, eu mă rugam la icoana Părintelui Arsenie care însoţea calendarul primit de credincioasa necunoscută. Îl rugam pe părintele Arsenie să mă îndrume la un medic bun pentru că mi se recomandase să fac o intervenţie chirurgicală în data de 9 aprilie, în acest an. Cu puţin înainte de 9 aprilie, mai precis în ziua de 25 martie, când notam în calendar cât timp trebuie să mai urmez un nou tratament, care mă obosea îngrozitor şi nu vedeam vreo ameliorare, am observat că data de 9 aprilie, pe care o încercuisem cu negru, nu se mai observa. În schimb, erau pronunţate în calendar, tot în luna aprilie, zilele de 17 şi 23 aprilie, zile ce reprezentau sărbători importante".
"I-am spus duhovnicului meu şi acesta a privit cu mare atenţie calendarul. După câteva clipe de tăcere, acesta mi-a spus. «Ar fi bine să mai amânaţi operaţia şi în cele două zile accentuate în calendar să mergeţi la medicul la care a mers şi doamna Aurelia, o credincioasă din parohia noastră, care s-a vindecat de o boală ciudată». Aşa am procedat şi am aflat că trebuie să urmez un alt tratament, iar intervenţia chirurgicală nu mai era de actualitate. Mi-am recăpătat vigoarea, am început să mă odihnesc mai bine, fără să am coşmaruri, iar calendarul îl port mereu cu mine, în poşetă. Teama că zilele mele sunt numărare s-a risipit. Merg la biserică şi aprind lumânări, ca de obicei, şi pentru odihna Părintelui Arsenie. În curând voi merge cu soţul meu la Mănăstirea Prislop. Şi el este convins că Părintle Arsenie mi-a fost de mare folos".
