Peste un milion de elevi fac școală online. De ce sunt nemulțumiți
Toate școlile și grădinițele din București rămân închise pentru încă două săptămâni, după ce Comitetul Municipal pentru Situații de Urgență a decis luni prelungirea actualelor restricții. La nivel național, 3.830 de unități de învățământ funcționează în prezent în scenariul roșu și peste un milion de copii învață exclusiv online. Ministrul a făcut un apel către inspectori să intensifice activitatea de monitorizare a lecțiilor online, deoarece a primit semnale că multe nu se desfășoară.
Copiii nu se îmbolnăvesc în școală, ci în afara ei
Decizia de închidere a școlilor a stârnit indignare în rândul multor părinți și cadre didactice, care susțin că îmbolnăvirile nu au loc în școală, ci în afara ei. Statisticile și calculele edupedu.ro arată că școala nu a contribuit la înmulțirea numărului de cazuri în rândul populației de vârstă 0-19 ani. Ele sunt mai multe azi pentru simplul motiv că la nivelul întregii populații ne confruntăm cu o explozie a îmbolnăvirilor. Însă procentul infectărilor în rândul copiilor a rămas constant de la începutul anului școlar, și anume la 6% din totalul îmbolnăvirilor. Asociația Școlilor Particulare a solicitat în instanță redeschiderea școlilor și grădinițelor, susținând că măsura închiderii nu este prevăzută de lege. „Legea 55/2020 prevede că pe durata stării de alertă, activitățile didactice ce impun prezența fizică a antepreșcolarilor, preșcolarilor și elevilor în unitățile de învățământ se pot suspenda la propunerea consiliului de administrație a unității de învățământ preuniversitar”.
Orban: Fiecare țară ia propriile măsuri
De altfel, mai multe state europene care au luat măsuri drastice de limitare a răspândirii virusului au închis tot, mai puțin școlile. Este cazul Angliei, al Germaniei. Doar în România mall-urile sunt deschise, iar școlile închise. Premierul Ludovic Orban explică: „Nu există un model european. Dacă o ţară ia o măsură, nu înseamnă că ţara respectivă e un model european. La nivelul Comisiei Europene nu există o strategie care să fie unitară şi care să fie aplicată de ţările europene. Dacă ar fi existat o astfel de strategie, cu siguranţă am fi aplicat-o. Fiecare ţară a avut particularităţi, a avut situaţii specifice, care nu pot fi comparate între ele”.
