Scrisoarea emoţionantă a unui copil amârât: "Îmi este frig la picioare"
Mai mulți copii de la țară și-au spus povestea în scrisori, pentru a-i sensibiliza pe adulți să le ofere o mână de ajutor. Totul se întâmplă cu ajutorul unui program intitulat „Donator de viitor”, demarat de World Vision România, primul demers de tip „Child sponsorship” (sponsorizarea copiilor, n.r.) din ţara noastră.
Cu alte cuvinte, organizaţia încurajează orice persoană să contribuie la schimbarea vieţii copiilor săraci de la sate, prin donaţii lunare. În cazul în care vrei să ajuţi, intră pe site-ul worldvision.ro, alege-ţi un copil şi donează-i 68 de lei pe lună. Cu mai puţin de 2,5 lei pe zi, îi poți schimba destinul, dându-i posibilitatea să meargă în fiecare zi la școală, să aibă caietele și cărțile necesare, să se ducă la doctor atunci când este cazul și să beneficieze de tratamentul corespunzător, chiar să meargă în excursii şi tabere şi să vadă astfel că lumea este mult mai largă decât ştiu ei.
În cele ce urmează, puteţi citi scrisorile a trei copii, către potenţialul lor donator. Micuţii povestesc, în câteva rânduri, cum este viaţa lor, dar şi ce motive au să fie fericiţi.
Georgiana, 9 ani - „Mi-e frig la picioare„
La 9 ani, Georgiana şi-ar fi dorit să primească de la Moş Crăciun o pereche de ghete noi. Iată scrisoarea ei:
„Bună ziua,
Mă numesc Georgiana și am 9 ani. Încă îmi este greu ca să scriu, dar încerc să vă spun povestea mea.
Îmi place să mă joc cu păpușile. Din păcate, nu am nici păpuși și nici jucării. Am două surori mari una 15 și una 13. Ele au grijă de mine când mama caută de muncă. Tata ne-a părăsit. Moș Crăciun ne-a adus niște dulciuri. Au fost bune. Așfi vrut să îmi aducă ghete. Afară a nins. Îmi este frig la picioare. Acum am niște ghete de la world vision. La un moment dat, îmi vor rămâne mici.
Satul meu e foarte frumos.
Vă aștept pe la noi! Poate vreți să fiți donatorul meu!”
Cosmina, 9 ani - face 4 kilometri până la şcoală
„Bună ziua!
Vă doresc la mulți ani! Mă cheamă Petraru Cosmina Valentina am 9 ani și sunt la școala în clasa a IV-a. Eu locuiesc întrun sat din județu Vâlcea. Pânăn tomnă am locuit cu bunicii din partea mamei dar bunica sa înbolnăvit și n-a mai putut să mai aibă grijă de mine și a trebuit să mă mut la bunica din partea tatălui, în același timp am vost nevoită să mă mul la altă școală. Pentru a ajunge la școală sunt nevoită să parcurg 2 kilometri. După aceea alături de colegii mei mai parcurgem aprope încă 2 kilometri cu microbuzul școlar.
Prima parte a drumului o parcurg pe jos o porțiune din drum este nealvastată. Mam obișnuit în noua clasă, colgii mau primit foarte bine și îmi place foarte mult de noua mea învățătoare. De Crăciun am avut o serbare foarte frumoasă și am avut două roluri: Anul Nou și Povestitor. Chiar dacă școala noastră are peste 100 de ani, domnii profesori încearcă să ne educe câr mai frumos. Școala noastră are niște geamuri foarte vechi prin care pătrunde frigul, tavanele sunt bursușite, iar pardoselile sunt putrede. Instalația electrică este și ea foarte veche, de aceea doamna învățătoare este nevoită să schimbe becurile pe fiecare săptămână. Nici ușile nu se închide și prin ele pătrunzând frigul, chiar dacă îngrijitoarea școlii ne face focul (avem sobă pe lemne) de cele mai multe ori suntem nevoiți să stăm îmbrăcați gros. Doamna învățătoare ne spune că ar fi bine să avem centrală în școală așa cum au alte școli din oraș. Dar acum să vă spun câteva cuvinte și despre mine.
Noi suntem 6 frați. Nu i-am mai văzut de mult timp. Sunt răspândiți pe la rudele miloase prin tot județul.
Pe mama nu am mai văzut-o din luna august. După ce îmi fac temele îmi place să mă joc pe afară cu prietenii mei fotbal și so ajut pe bunica în gospodărie (bunica mea are 86 de ani) dau mâncare la capre, închids păsările, aduc apă, lemne. Eu sunt foarte fericită când ajung acasă de la școală și bunica mă așteaptă cu mâncerea mea preferată, ciorba, mie îmi mai plac prăjiturile dar bunica find bătrână nu poate să mai facă. Mie îmi plac foarte mult și fructele exotice dar tata și bunica nu au bani sami cumpere mereu.
Am primit de sărbători de la școală în punga de cadouri multe dulciuri și câteva portocale, sper ca la anul Moșul să vină mai bogat să îmi aducă mult cărți, haine, încălțăminte și pentru bunica medicamente. Când o să mă fac mare vreau să fiu învățătoare să strâng bani să repar casa bunicii pentru că are doar două camere, într-un stând eu cu bunica, iar în cealantă tatăl meu. Vreau să aibă condiți mai bune bunica mea fiind foarte bătrână și bolnavă. Vă mulțumesc și vă doresc un An Nou Fericit! Cu drag Cosmina”.
Andrei, 10 ani - „Îmi place să scriu”
„La mulți ani!
Mă numesc Andrei. Eu am 10 ani. Sunt în clasa a IV-a. Îmi place să joc fotbal. Acum ieste iarnă la noi în sat. Îmi place să scriu. Vreau să vă povestesc despre mine.
Eu am fost înfiat de mic. Nu îmi cunosc părinții naturali. Mama și tata de acum au grijă de mine și de ce 5 frați ai mei. Când voi fi mare vreau să fiu fotbalist. Mama și tata nu au servici. Tata muncește prin sat. Se pricepe la reparații. De crăciun a fost foarte frumos pentru că am stat toată familia împreună. Aș fi vrut ca Moș Crăciun să îmi aducă mai multe jucării. Eu și frații mei ajutăm în gospodărie. Anul viitor sper să primesc mai multe de la Moș Crăciun. Vă invit pe la noi în sat să fiți donatorul meu!”
