Uite ce minunăţii îi ies din mână, la 82 de ani
Are 82 de ani, dar încă este „în câmpul muncii”. Coase pe pânză dantele în modele străvechi, alături de alte „angajate”, şi nici măcar nu are nevoie de ochelari ca să bage aţa în ac. Cusăturile ei se aplică pe tricouri, şorţuri de bucătărie, perne şi săculeţi care se vând în magazinele cu design românesc din toată ţara.
Faceţi cunoştinţă cu mama Ana, cea mai în vârstă femeie din atelierul-şezătoare din satul Mândra. A învăţat de mică să coasă şi să croşeteze. A prins toate secretele de la bunica ei, Tavista, pe care o pomeneşte mereu. Toată viaţa a lucrat la Colectiv, are copii, nepoţi şi strănepoţi, iar acum, la 82 de ani, vârstă la care alte bătrâne abia se mai ridică de pe scaun, mama Ana s-a angajat. De un an coase tot felul de minunăţii în cadrul atelierului Mândra Chic. Recuperează şi recreează pânzele şi modelele vechi, pe care le reinterpretează în design modern, cu rost şi rânduială. Un tricou cu o astfel de aplicaţie se vinde cu 158 de lei, o pernă de zestre cu 100 de lei şi tot cu 100 de lei şorţul de bucătărie care aminteşte de vremea bunicilor. „Atelierul e înfiinţat de cinci ani. În 2014 am câştigat concursul de proiecte Idei din Ţara lui Andrei şi am primit o finanţare de 15.000 de euro pentru a ne dezvolta povestea. Atunci ne-am permis să angajăm 6 femei. Mama Ana este cea mai în vârstă şi, în toată această perioadă a realizat circa 100 de cusături. Nu o face neapărat pentru bani, ci de plăcere. E mare lucru pentru ea să vadă cât îi este de apreciată munca”, povesteşte Alina Zara, iniţiatoarea proiectului.
Mama Ana îşi aminteşte că înainte totul era făcut de mână, în casă. Totul era unic, avea valoare emoţională, nimic nu se arunca, ci se transforma. Un ştergar învechit de la icoană devenea husă pentru perniţele de la scaune, iile învechite erau purtate la lucru, cuverturile tocite ajungeau preşuri în bucătăriile de vară până se toceau de tot şi erau duse la animale, în grajd. „Nu era risipă pe atunci şi nici aşa mare fandoseală. Aveai câteva ii, dar bune, care te ţineau o viaţă. Pantofii şi cizmele se lăsau moştenire. Calitatea era calitate, iar oamenii foarte pricepuţi şi activi. Astăzi avem tot felul de maşini care fac treaba în locul nostru. Am ajuns din ce în ce mai împiedicaţi şi nepricepuţi. Dacă ar veni un cataclism şi am rămâne fără curent electric şi maşini, ar fi vai şi amar de lumea asta amorţită”, spune mama Ana.
