Antim Ivireanul este ctitorul Mănăstirii Antim din Bucureşti
La Mănăstirea Antim din Bucureşti, Sfântul Ierarh Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Românești între anii 1708-1716, este prăznuit în ziua de 27 septembrie, în calitate de ctitor şi de ocrotitor duhovnicesc al acestui renumit aşezământ monahal.
Pentru zidirea Mănăstirii Antim, Mitropolitul Ivireanul a pus la dispoziție averea sa
Pentru zidirea Mănăstirii Antim, ctitorul a pus la dispozitia lucrătorilor averea sa. Înălţarea Mănăstirii Antim a fost sprijinită material şi moral şi de alţi credincioși cu posibilităţi materiale. În documentele vremii, Mănăstirea Antim a fost apreciată ca fiind lăcaşul de suflet al mitropolitului Antim şi a fost închinată de el Tuturor Sfinţilor spunând: "Întru slavă şi mulţumită Însuşi celui întru Troiţa Dumnezeu şi întru cinstea şi lauda Tuturor Sfinţilor dimpreună, încât să fie şi să se numească Mănăstirea Tuturor Sfinţilor, cărora am şi închinat-o şi pe numele lor am zidit-o, ca să se prăznuiască întru ea cu mărire şi să se cinstească necontenit cu laude şi cu cântari, ca nişte prieteni ai lui Dumnezeu şi ajutători şi sprijinitorii tuturor pravoslavnicilor creştini".
Complexul architectonic a fost construit după planurile ierarhului Ivireanul
Realizarea artistică a Mănăstirii Antim, ctitorită de renumitul ierarh Antim Ivireanul în perioada 1713-1715, este o mărturie concretă a culturii bucureştene de la începutul secolului XVIII-lea. Sfântul lăcaş a fost înălţat pe locul unei vechi biserici de lemn ce purta hramul Sfântul Nicolae. În vechiul lăcaş, situat atunci aproape de Dealul Mitropoliei, se păstra Mirul. Mănăstirea Antim înălţată de Antim Ivireanul şi întregul complex arhitectonic: biserică, paraclis, chilii, clopotniţă şi case egumeneşti au fost executate, din punct de vedere arhitectonic şi pictural, după toate planurile realizate de Ierarhul Antim. În comentariile specialiştilor referitoare la valoarea arhitectonică a Mănăstirii, printre altele se menţionează: “Sculptată de Sfântul Antim uşa masivă de lemn de stejar de la intrarea în biserică, depăşeşte prin frumuseţe toate realizările artistice de acelaşi gen din vremea sa, capătă strălucirea unei taine duhovniceşti: nu putem intra în biserică decât prin lucrarea Păstorului care are ca „descuietoare” credinţa şi smerenia.
Sculptura emblemei Sfântului Antim- melcul, simbolul credinței și smereniei
Cine admiră frumuseţea acestei bijuterii arhitectonice remarcă, deasupra uşii de la intrare, sub pisanie, o sculptură inedită: sculptura emblemei Sfântului Antim: melcul, simbol al crediţei şi smereniei, înconjurat de o cunună de lauri şi vegheat de o stea”. În acelaşi timp, tradiţia menţionează că Antim s-a implicat personal în diferite lucrări de sculptură din piatră, dar şi pictura din biserica mare şi din paraclis, au fost executate întocmai după schiţele ctitorului mitropolit, cel care a pictat şi câteva icoane pe fresca zidurilor, alături de Preda Zugravul. Tot ctitorul a pictat două icoane superbe: icoana Tuturor Sfinţilor şi icoana celor patru sfinţi (Alexie, Nicolae, Antim şi Agata).
Prin tipografia de la Mănăstirea Antim, Mitropolitul urmărea educarea morală şi intelectuală a poporului, privite prin lumina învăţăturii creştine. De aceea, el voia ca “tipograful să înveţe meşteşugul tipografiei unul după altul, pentru ca să nu piară acest meştesug din ţară". Tot la Mănăstirea Antim, ctitorul a înfiinţat pentru prima dată în Ţara Românească, o bibliotecă publică de împrumut. Mănăstirea Antim este reședința episcopilor vicari patriarhali
În zilele noastre, complexul arhitectonic Antim găzduieşte: Mănăstirea Antim, Biblioteca Sfântului Sinod şi o parte a administraţiei patriarhale. Totodată, Mănăstirea Antim este reşedinţa episcopilor vicari patriarhali.
