Joi, 15 august, creștinătatea sărbătorește Adormirea Maicii Domnului
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului adună mii de credincioşi în cele 40 de biserici din ţară şi alte opt din Capitală care poartă hramul acestei sărbători. La marele praznic al Adormirii Maicii Domnului din 15 august, care o slăveşte pe Maica Domnului, ne reamintim de trecerea la viaţa veşnică a Născătoarei de Dumnezeu.
Mesajul Arhanghelului Gavriil
Într-o zi de vineri, Născătoarea de Dumnezeu a fost vestită de Arhanghelul Gavriil că a venit ceasul să se mute lângă Fiul ei prea iubit. Arhanghelul i-a adus Maicii Domnului o ramură de finic şi ea a înţeles mesajul, pentru că şi Iisus a fost întâmpinat cu ramuri de finic la intrarea în Ierusalim. La întâlnirea cu Arhanghelul Gavriil, el i-a spus maicii Domnului: ”Acestea zice Fiul Tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viaţa nemuritoare”. Vestea primită i-a adus, într-adevăr, mare bucurie Maicii Domnului.
După ce a primit mesajul Arhanghelului Gavriil, Maica Domnului s-a urcat pe Muntele Măslinilor, acolo unde obişnuia să se roage. Dar când a ajuns pe munte, s-a întâmplat un lucru extraordinar: toţi pomii s-au aplecat în faţa ei şi au întâmpinat-o ca pe o stăpână.
Pregătiri pentru înmormântare
La întoarcerea de la rugăciune, Născătoarea de Dumnezeu a aprins multe lumânări şi tămâie, apoi şi-a orânduit cele cuvenite pentru înmormântare. În primul rând, Maiaca Domnului şi-a chemat prietenele şi vecinele, le-a arătat ramura de finic, mărturisindu-le că a primit un mesaj de la Arhanghelul : ”Iată, a venit vremea ca eu să vă las şi să mă duc la Fiul meu”. După această mărturisire, Maica Domnului a împlinit toate obiceiurile care se făceau în acele vremuri înainte de înmormântare: a împărţit văduvelor sărace hainele sale, cerându-şi iertare tuturor, şi-a făcut rugăciunea, apoi ş-a dat sufletul în mâinile Fiului Său Ceresc.
Adunarea Apostolilor
După Adormirea Maicii, un tunet mare a vestit adunarea tuturor Apostolillor lui Hristos. Cu toţii au venit la casa Maicii Domnului din Ierusalim. Sfântul Petru a început cântarea de înmormântare, apostolii au ridicat patul mortuar şi au pornit spre mormânt, în Grădina Ghetsimani.
În acest timp, un evreu cu numele Antonie s-a apropiat de sicriu cu gândul să-l răstoarne. Când evreul a pus mâna pe sicriu, un inger i-a tăiat amândouă mâinile: "fără de veste, odată cu orbirea i s-au tăiat şi mâinile ce au rămas lipite de pat..." (aşa cum se spune în Acatistul Adormirii, condac 4). Atunci Antonie şi-a recunoscut greşeala; Dumnezeu l-a vindecat, iar Antonie a devenit un mărturisitor al lui Hristos.
Apostolii au vegheat mormântul timp de trei zile
La înmormântarea Maicii Domnului, Apostolii au făcut cântarea de îngropăciune şi au vegheat mormântul Născătoarei de Dumnezeu timp de trei zile, aşteptându-l pe Apostolul Toma, plecat să împlinească o rânduială apostolică.
Potrivit Tradiţiei, Apostolul Toma a sosit trei zile după înmormântare. El a cerut încuviinţarea Apostolilor să se deschidă mormântul Maicii Domnului pentru a-i săruta mâinile acesteia. Când Toma a intrat în mormânt, a constatat că acesta era gol. Spre uimirea tuturor, în mormânt era doar giulgiul, dovada că Maica Domnului fusese urcată la ceruri cu trup cu tot.
Mărturii despre Adormirea Maicii domnului din timpuri apostolice
În Sfintele Evanghelii nu există precizări privind data morţii Maicii Domnului, când aceasta s-a înălţat cu trupul la cer. Dar sărbătoarea îşi are originea în Sfânta şi credibila tradiţie a Bisericii. De asemenea, circumstanţele Adormirii Maicii Domnului sunt menţionate şi păstrate de Biserica Ortodoxă din timpuri apostolice.
Există dovezi palpitante despre Adormirea Maicii Domnului în scrierile apocrife şi în scrierile a patru părinţi orientali: patriarhul Modest al Ierusalimului, Andrei Criteanul, Gherman al Constantinopolului şi Sfântul Ioan Damaschin. De asemenea, documentele religioase din secolul al V-lea amintesc că, în Siria, sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului era cinstită cu mare fast.
Pelerinii vizitează zilnic Sfântul lăcaş
Se crede că locul de origine al sărbătorii este oraşul sfânt Ierusalim. Aici se păstrează şi în zilele noastre, nu departe de Grădina Ghetsimani, o biserică înălţată deasupra mormântului Maicii Domnului. Sutele şi sutele de pelerini, care vizitează zilnic sfântul lăcaş, au prilejul să se închine la o renumiră icoană făcătoare de minuni, cunoscută sub numele de Ierusalimitissa.
«Maica Domnului, cerându-şi iertare înainte de Adormirea sa întru Domnul, ne-a dat şi nouă un îndemn de a face la fel, de a cere iertare unii la ceilalţi, ca într-un gând să mărturisim pe Hristos, fiul ei şi Mântuitorul nostru», ne spune părintele Valentin Fotescu, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti.
