La 11 aprilie ortodocții îl comemorează pe Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica
La 11 aprilie, ortodocții îl comemorează pe Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, călugăr, ctitor de biserici, teolog, stareț al Mănăstirii Cernica și episcop al Râmnicului.
Sfântul Calinic s-a născut în București la data de 7octombrie 1787, în mahalaua Sfântului Visarion și a fost fiul a doi târgoveți – Antonie și Floarea Antonescu, de condiție socială modestă . El a fost botezat cu numele de Constantin de nașa sa Ruxandra Văcărescu , soția banului Barbu Văcărescu și mama poetului Ienăchiță Văcărescu. Ierarhul Calinic a urmat cursurile unei școli românești care, potrivit celor mai importante surse, funcționa pe lângă Colțea, renumit lăcaș de cult ortodox, unde se preda și limba greacă. Înainte de a împlini vârsta de 20 de ani, în 1807, tânărul Constantin Antonescu şi-a urmat chemarea lăuntrică şi a intrat în Mănăstirea Cernica, iar un an mai târziu, pe 12 noiembrie 1808, el a fost tuns călugăr cu numele de Calinic. O lună mai târziu, Calinic a fost hirotonit ierodiacon la Biserica Sfântul Nicolae de la Cernica.
Calinic a fost duhovnicul călugărilor de la Cernica
Dincolo de voința sa, Calinic a fost hirotonit preot şi a devenit duhovnicul şi marele ecleziarh al Mânăstirii Cernica. Totodată, el a fost duhovnicul călugărilor din acestă mânăstire, al celor din afara mânăstirii, chiar şi al mitropolitului de la acea dată, Nectarie. Deoarece starețul bătrân de îl aprecia foarte mult, i-a încredințat conducerea mănăstirii și Calinic s-a implicat în problemele mănăstirii Cernica.
Calinic a vizitat mânăstirile de la Muntele Athos
În anul 1817, Calinic a vizitat mânăstirile de la Muntele Athos și acolo el a cunoscut viaţa călugărilor şi rânduielile lor aspre care s-au respectat mai târziu la Schitul Frăsinei , rânduieli pe care Calinic le-a respectat de-a lungul vieții. La data de 14 decembrie 1818, când se împlineau 11 ani de la intrarea sa în mânăstire, întreaga obştea l-a ales stareţ pe Calinic. De la început, în această calitate, noul stareţ a încercat să impună ordine şi disciplină duhovnicească, alcătuind regulamente scrise cuprinzătoare. Totodată, el s-a îngrijit de înfiinţarea unei biblioteci care să cuprindă cele mai importante cărţi de cultură teologică.
Documentele vremii menționează că Sfântul Calinic a fost un neobosit organizator, constructor şi un apreciat restaurator de biserici. În mai puţin de doi ani, a reuşit să ducă la bun sfârşit lucrările de restaurare şi de pictură ale bisericii cu hramul Sfântul Nicolae de pe ostrovul mare de la Cernica. Pentru calităţile sale, mitropolitul Dionisie Lupu l-a cinstit pe 9 aprilie 1820 pe stareţul Calinic cu vrednicia de arhimandrit. Se crede că cea mai importantă ctitorie a sa a fost biserica cu hramul Sfântului Gheorghe-Purtătorul de Biruinţă, zidită între anii 1831-1832, şi refăcută în anul 1838, în urma cutremurului de la acea dată. În 1846, neobositul stareţ a început să construiască biserica Mânăstirii Pasărea, sfinţită un an mai târziu. În acest sfânt lăcaș și-a găsit liniştea, la bătrâneţe, mama sa, călugarită la Mânăstirea Pasărea, sub numele de Filofteia. De asemenea, starețul Calinic a ctitorit şi Mânăstirea Ghighiu de lângă Ploieşti. De aceea, el a fost apreciat și pentru talentul său de constructor care întocmea planurile lăcașurilor de cult.
Calinic a fost ales episcop al Râmnicului
Contemporanii starețului Calinic au scos în evidență și darul său ca făcător de minuni, tămăduiri și exorcizări și apreciat pentru acest har.În anul 1850, cele patru scaune mitropolitane din Muntenia erau vacante , iar domnitorul Barbu Ştirbei, care-l admira pe starețul Calinic, l-a convins să accepte scaunul de episcop al Râmnicului. Calinic a fost ales în această înaltă funcție bisericească în data de 15 septembrie și hirotonit arhiereu pe 26 octombrie 1850, la vârsta de 63 de ani.
Deoarece reşedinţa episcopală din Râmnic era distrusă de un incendiu, episcopul Calinic a fost înscăunat ca episcop la Craiova. Din acea perioadă s-a constatat preocuparea sa pentru înălțarea unei noi catedrale care să-i respecte proiectele și să fie pictată de Gheorghe Tattarescu. La scurt timp, în anul 1854 , episcopul Calinic a mutat episcopia la Râmnicu Vâlcea . O altă realizare a episcopului Calinic a fost refacerea și redeschiderea Schitului Frăsinei în intervalul 1859 -1864. Atunci , Mănăstirii de la Frăsinei, episcopul i- a construit o biserică nouă , o clopotniță și alte noi chilii .
La acest schit, Calinic a introdus rânduiala atonită şi "blestemul" asupra hotarelor mânăstireşti, prin care se interzicea intrarea în lăcaș a oricărei părţi femeieşti (femei, păsări sau animale domestice). În acea perioadă a intrat în vigoare "Legea secularizării averilor mânăstireşti" și episcopul Calinic a intervenit la domnitorul Alexandru Ioan Cuza solicitându-i ca schitul să rămână cu toate bunurile sale, iar cererea sa a fost aprobată de domn.
Pentru nevoile bisericilor, Sfântul Calinic a înfiinţat, cu bani împrumutați, tipografia "Kallinik Rîmnik" în anul 1861. La această tipografie au văzut lumina tiparului cărți bisericești deosebit de importante: colecţia de Minee, Tipicul bisericesc, Manualul de pravilă bisericească, Evanghelia, Octoihul, Liturghierul, Acatistierul, Carte folositoare de suflet, Învăţătură pentru duhovnici şi Pravila mânăstirească. Această pravilă a fost un ghid după care s-au condus obştea mânăstirii Cernica şi a mânăstirii de la Frăsinei[. Prin înfiinţarea acestei tipografii, Sfântul Calinic a continuat opera culturală şi artistică a înaintaşilor săi, episcopii Antim Ivireanul, Damaschin, Climent, Chesarie şi Filaret. Cu un an înainte de moarte, Calinic a donat orașului tipografia cu tot inventarul şi cu cărţile aflate în deposit, punând însă condiţia ca jumătate din viitoarele venituri, ce vor fi obținute, să fie folosite pentru întreţinerea schitului Frăsinei, iar jumătate pentru întreţinerea şcolilor din oraş, a elevilor săraci şi a Seminarului.
