La 14 septembrie creștinătatea prăznuiește Înălțarea Sfintei Cruci! Istoricul sărbătorii
Înălţarea Sfintei Cruci este cea mai veche și cea mai importantă sărbătoare închinată cinstirii Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos. An de an, la data de 14 septembrie, praznicul este respectat cu smerenie prin post foarte aspru.
În lumea creștină, sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci marchează două evenimente solemne : descoperirea lemnului sfânt, a crucii pe care a fost răstignit Iisus aproape de muntele Golgota şi Înălţarea Sfintei Cruci în faţa credincioşilor de către Macarie, Episcopul Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie, anul 335.
Praznicul amintește de războiul dintre împărații Constantin și Maxenţiu
Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci aminteşte de un moment crucial din viaţa Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. La Roma, împăratul Constantin se pregătea de război împotriva împăratului Maxenţiu, un recunoscut persecutor al creştinilor (care a domnit între anii 307-312). Pentru împăratul Constantin, războiul cu Maxenţiu, care avea o oaste numeroasă, recunoscută în imperiu pentru vitejia ei, reprezenta un moment crucial.
Credinciosului împărat Constantin i s-a arătat un semn divin
Scrierile religioase din acea vreme menţionează că, în ajunul luptei cu Maxențiu, în amiaza mare, împăratului Constantin i s-a arătat pe cer un semn divin: o cruce formată din stele strălucitoare, înconjurată de inscripţia: „Prin acest semn vei învinge”! Mai mult, împăratul Constantin L-a visat pe Fiul Domnului, care i-a spus să pună semnul crucii pe steagurile şi pe scuturile de luptă ale ostaşilor din armata sa , ca un simbol al biruinţei.
Împăratul Constantin a procedat așa cum i-a spus Iisus în vis
Împăraratul Constantin a fost foarte impresionat de mesajul divin și a hotărât să procedeze aşa cum i-a spus Iisus în vis. Totodată, el a făcut o cruce mare din aur, pe care a aplicat-o pe steagul de luptă din faţa armatei sale. Deși oastea lui Constantin era mai puţin numeroasă în comparație cu oastea lui Maxenţiu, împăratul Constantin a învins! Cei mai mulţi dintre războinicii lui Maxenţiu au pierit în luptă, iar cei care au rămas în viaţă au dat bir cu fugiţii. După acest eveniment emoționant, Constantin a înţeles cât de puternică este Sfânta Cruce.
Descoperirea împărătesei Elena aproape de Muntele Golgota
Împăratul Constantin a rugat-o pe mama sa, împărăteasa Elena, să meargă la Ierusalim şi să găsească Crucea pe care a fost răstignit Iisus. După multe zile de săpături aproape de muntele Golgota, în anul 335, împărăteasa Elena a descoperit locul pe care a fost răstignit Iisus şi trei cruci identice, cu piroane cu tot. După mai multe investigații, împărăteasa Elena știa că pe una dintre cruci a fost răstignit Iisus, iar pe cele două, se spunea, că au fost crucificaţi doi tâlhari care au murit în aceeaşi zi cu Iisus. Împărăteasa era însă mâhnită că nu ştia care este Crucea căutată.
Crucea adevărată a fost descoperită de episcopul Macarie
În urma unei minuni, adevărata Cruce pe care a fost răstignit Iisus a fost descoperită de Macarie, episcopul Ierusalimului de atunci. Deoarece în Ierusalim murise o tânără dintr-o familie aristocrată, episcopul a apropiat fiecare cruce descoperită de trupul fetei moarte. Decizia episcopului Macarie a săvârșit o minune: tânăra a înviat şi l-a lăudat pe Dumnezeu, când ierarhul a aşezat lângă ea Crucea sfântă, cea adevărată, pe care a pătimit Iisus.
Crucea sfântă a fost înălţată în Biserica Învierii din Ierusalim
Vestea că a fost descoperită Crucea Sfântă s-a răspândit în tot ţinutul, iar credincioşii, martorii contemporani ai evenimentului, l-au rugat pe episcopul Macarie să le arate cinstita cruce. În uralele mulţimii, Macarie a înălţat Crucea Sfântă deasupra amvonului în Biserica Învierii din Ierusalim, în anul 335. După acest eveniment, în fiecare an, la 14 septembrie este prăznuită ziua Înălţării Sfintei Cruci, numită şi Crucea Făcătoare de Viaţă.
Împăraţii Constantin şi Elena au ridicat două bisericuţe
După descoperirea Sfintei Cruci, Constantin şi mama sa Elena au construit două biserici, chiar pe locul unde a fost găsită Crucea Adevărată. Scrierile religiose din avea vreme menționează că prima biserică, numită Anastasis, a fost construită ca un simbol al triumfului creştinismului asupra idolilor, iar a doua biserică a fost înălţată pentru a fi pomenită răstignirea lui Iisus şi s-a numit Martirion.
Sfânta Cruce a fost luată ca pradă de război de perși
După aproape trei secole, Sfânta Cruce a fost luată ca pradă de război de perşi în anul 614, dar a fost readusă la Ierusalim în anul 629 de împăratul bizantin Heraclius I, care a depus-o în biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Un an mai târziu, patriarhul de atunci al Ierusalimului, Zaharia, a înălţat-o în faţa tuturor credincioşilor la 14 septembrie 630.
De atunci, în toate lăcașurile ortodoxe, ritualul scoaterii Sfintei Cruci, spre închinarea credincioşilor, are loc în fiecare an la data de 14 septembrie.
Referindu-se la Praznicul Înălţării Sfintei Cruci, părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (Bulevardul Nicolae Titulescu) ne spune :” Sfânta şi Cinstita Cruce are trei semnificaţii: 1. Este obiect sfânt prin ceea ce a reprezentat pentru Iisus Hristos şi pentru noi: răscumpărarea noastră pentru a ne elibera din robia păcatului. 2. Este un simbol de închinăciune, pentru că prin acest semn noi, creştinii, ne identificăm până la marginile pământului, închinându-ne Sfintei Treimi. 3.Reprezintă Calea de urmat: Mântuitorul ne arată că puterea crucii ne ajută să trecem mai uşor peste necazurile vieţii de fiecare zi. În acest sens, Iisus Hristos ne -a spus „Cine vrea să mă urmeze să-şi ia crucea şi să se lepede de sine”.
