La 27 septembrie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Românești
în şedinţa sa de lucru din data de 28-29 octombrie 2014, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2016 drept Anul omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox şi Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti în Patriarhia Română.
Antim s-a născut într-o familie de credincioși
Sfântul martir Antim Ivireanul s-a născut în Iviria (Georgia de astăzi) în anii 1650 și a primit numele de botez Andrei. Dreptcredincioşii săi părinții, Ioan şi Maria, l-au crescut în spiritul tradiției ortodoxe, În documentele vremii, contemporanii au apreciat harul său pentru pictură și pentru sculptura bisericească. Odată cu năvălirea turcilor pe meleagurile sale natale, Andrei a fost luat rob şi a suferit umilinţele vieţii printre cei străini de credinţa creştină. Spre norocul său, după un timp, a fost răscumpărat de Patriarhul Ierusalimului, Dositei Notara, care l-a tuns în monahism și i-a dat numele de Antim. Tânărul monah a fost preocupat să-și desăvârşească talentul artistic şi cunoaşterea limbilor greacă, turcă şi arabă. Patriarhia l-a trimis pe Antim în Moldova, la Iași, ca stareț al Mănăstirii Cetățuia, și pentru a organiza o tipografie grecească. Atunci el a cunoscut lucrarea Sfântului Mitropolit Dosoftei și a fost inițiat în meșteșugul tiparului de episcopul Mitrofan al Hușilor.
În Țara Românească a primit alte misiuni importante
În anul 1690, Antim a venit în Ţara Românească, unde a fost îndrumat de voievodul Constantin Brâncoveanu să tipărească cărţile bisericeşti. De asemenea, Antim a fost stareț la Mănăstirea Snagov, lângă Bucureşti, iar în vara anului 1691, fostul episcop al Huşilor, Mitrofan, i-a lăsat în grijă tipografia Mitropoliei Ţării Româneşti. Trei ani mai târziu, în vara anului 1694, Antim prețuia valoarea educaţiei prin carte a oamenilor. În acest sens, el a creat la Snagov o renumită şcoală tipografică unde s-au tipărit cărți deosebit de valoroase pentru cultura bisericească și dintre acestea amintim câteva: Antologhionul, Evangheliarul, Floarea darurilor, Carte sau lumină, Octoihul, Capete de poruncă, Învăţătură bisericească, Mărturisirea ortodoxă, primul Liturghier greco-arab, Ceaslovul greco-slavo-român.
La 16 martie 1705, Antim a fost ales episcop de Râmnicu Vâlcea
În această calitate, el s-a remarcat prin talentul de bun iconom şi om de carte; acum el a tipărit 9 cărţi, iar cea mai importantă a fost Tomul bucuriei, care a reunit aproape 800 de pagini și a cuprins cinci lucrări polemice ce se îndreptau împotriva apusenilor, care încercau să dezbine Ortodoxia şi în Ţările Române, mai ales în Ardeal. Antim s-a ocupat şi de repararea, zugrăvirea şi sfinţirea multor biserici şi a mănăstirilor Strehaia, Surpatele, Cozia şi Govora. În această perioadă, se remarcă preocuparea sa pentru tipăriturile care să ducă la biruinţa limbii româneşti în Biserica noastră.
La 16 martie 1705 a fost numit episcop de Râmnic (până la 28 ianuarie 1708). Rusofil convins, el a încercat să-l convingă pe Brâncoveanu să se alieze cu ruşii; de aceea, domnul l-a destituit din scaunul de mitropolit, dar apoi l-a iertat.
La 22 februarie 1708, în Duminica Ortodoxiei, Antim a fost înscăunat mitropolit al Ţării Româneşti în urma recomandării testamentare a mitropolitului Teodosie, cel care îi păstorise pe credincioşii din Ţara Românească timp de 40 ani. Imediat după înscăunare, Antim a mutat tipografia de la Râmnic la Târgovişte, unde a imprimat încă 18 cărţi, dintre care 11 în româneşte. În anul 1713 a tipărit în limba română Liturghierul, consfinţind astfel biruinţa limbii române în cultul Bisericii.
Pentru atitudinea sa rusofilă însă, Nicolae Mavrocordat nu i-a arătat aceeaşi bunăvoinţă precum Brâncoveanu și l-a bănuit că are legături cu austriecii. De aceea l-a trimis în exil pe muntele Sinai. Dar, pe drumul către exil, a fost omorât de turcii care îl însoţeau.