Pe 12 mai, Ortodoxia îl prăznuiește pe Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului, un protector vestit al sfintelor icoane
La data de 12 mai, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului, un protector vestit al icoanelor în epoca sa. Sfântul a trăit în veacul al optelea, când dușmanii Ortodoxiei, iconomahii, voiau ca icoanele să fie aruncate din toate bisericile, motivând că oamenii se închină, de fapt, la idoli.
Cine a fost Sfântul Gherman
Sfântul Gherman s-a născut la Constantinopol în anul 635 și era fiul unui strălucit demnitar, Iustinian Patriciul, senator și ofițer în renumita armată a împăratului credincios Heraclie. În timpul domniei sale, cetatea a fost salvată de răzbunarea barbarilor. Documentele religioase menționează că, din recunoştinţă faţă de Preasfânta Fecioară Maria, s-a cântat atunci, pentru prima dată, Imnul Acatist. Dar mediul evlavios în care a trăit tatăl Sfântului Gherman a dispărut când, după moartea împăratului credincios Heraclie, a urcat pe tron un alt împărat, Constantin al II-lea, care ura religia. Inventând o acuzație falsă, că tatăl lui Gherman plănuia o revoluţie împotriva împăratului, întreaga familie a senatorului, dar şi rudele şi prietenii acestuia au fost prigoniţi, iar tatăl lui Gherman a fost ucis. O cumplită pedeapsă a primit şi micul Gherman: el a fost făcut eunuc ( castrat) pentru a nu ajunge în funcţia mirenească de senator şi astfel ar fi putut să se răzbune pentru uciderea tatălui său.
Tânărul Gherman și-a închinat viața religiei
După această întâmplare, considerată de mulţi contemporani o dramă, tânărul Gherman şi-a închinat viaţa studiului scripturii şi rugăciunilor. A fost un erudit respectat şi apreciat de contemporanii săi pentru nivelul cunoştinţelor şi pentru evlavia cu care-l slăvea pe Dumnezeu. În ciuda compătimirilor, lansate de toți contemporanii lui Gherman, pentru drama prin care a trecut, el a devenit un tânăr studios, care se remarca prin pasiunea pentru studiu, pentru cunoaștere și pentru dorința de a-I sluji pe Dumnezeu. Gherman a urcat treptele ierarhiei bisericești: a fost diacon, apoi preot şi mai târziu episcop. Ca Episcop de Cizic, Gherman a strălucit prin faptele evlavioase și prin predicile ținute în fața credincioșilor.
Poporul și clerul doreau ca Episcopul să fie ales Patriarh
Pentru că faima lui se întinsese pretutindeni, după moartea Patriarhului Ioan al VI-lea, când tronul Patriarhului Constantinopolului a fost văduvit, poporul şi clerul au dorit ca Episcopul Gherman al Ciziculului să devină Patriarh al Constantinopolului. În anul 715, episcopul Gherman a fost ales Patriarhul Constantinopolului. În această calitate, el a dezvoltat o activitate bisericească importantă și credincioșii veneau să-i asculte predicile în fiecare duminică și la marile sărbători. Patriarhul Gherman avea și harul poeziei. El a compus tropare şi imne prin care îi cinstea pe Hristos, pe Maicii Domnului şi pe Sfinţii Ortodoxiei. În timp, aceste creații s-au păstrat și se cântă și în zilele noastre cu prilejul unor sărbători religioase de peste an. După anul 725, patru ani mai târziu, în anul 729, când s-a lansat primul edict iconoclast, asupra patriarhului Gherman plutea un mare pericol. Împăratul Leon al III-lea dorea să-l atragă pe Patriarh de partea lui și să lupte împreună împotriva sfintelor icoane.
Patriarhul Gherman n-a acceptat decretul împăratului
Patriarhul Gherman a intrat în conflict cu împăratul Leon Isaurul, un renumit iconoclast. Acesta l-a chemat pe patriarh la palat şi l-a somat să semneze un decret împotriva icoanelor. Patriarhul i-a adus numeroase argumente pentru a-l convinge pe împărat că pretenţia lui este absurdă. „Află că, fără hotărârea unui Sinod Ecumenic, nu pot să fac nimic. În afara Sinodului Ecumenic, împărate, nu pot să înnoiesc sau să inovez în credinţă”. Pentru că împăratul stăruia ca patriarhul să înlăture sfintele icoane din biserci, Sfântul Gherman a preferat părăsească funcţia de patriarh decât să fie părtaş la o blasfemie. El s-a dus la biserică, s-a rugat, şi-a scos omoforul pe care l-a lăsat pe Sfânta Masă şi a plecat. Unele surse religioase precizează că atunci când a renunţat la scaunul patriarhal, împăratul și-a trimis ostaşii, înarmaţi ca de război; aceştia l-au bătut, l-au umilit pentru refuzul lui de a înlătura din viaţa credincioşilor sfintele icoane şi l-au alungat pe Gherman din casele patriarhiei. Sfântul Gherman a ales liniştea monahală şi a trăit între monahi, unde a rămas până la moartea sa, la vârsta de 98 de ani. El a fost înhumat la Mânăstuirea Chora, lângă Constantinopol.
Moaștele Sfântului Gherman au făcut numeroase minuni
De-a lungul timpului, moaștele Sfântului Gherman au săvârșit multe minuni și au vindecat mulți credincioși de boli grave. Până-n zilele noastre, Sfântul Gherman este un exemplu pentru episcopi, pentru patriarhi și pentru conducătorii duhovniceşti, îndemnându-i să-şi jertfească şi viaţa şi tronul pentru credinţă.
Sfântul Gherman (Ghermanul) în tradiția populară
Ghermanul, aşa cum este numit Sfântul în tradiţia populară, este sărbătorit în ziua de 12 mai, de agricultori şi de crescătorii de animale.
Tot tradiţia populară spune că Ghermanul este o divinitate care poate influenţa în bine rodul semănăturilor şi poate să protejeze animalele de insecte. Agricultorii care respectă tradiţia din moşi-strămoşi, consideră că, în jurul acestei zile, continuă sezonul ploilor de primăvară.
Ghermanul este patronul furtunilor şi al insectelor
Ghermanul este sărbătorit ca un patron al furtunilor şi al norilor care aduc grindina. Agricultorii cred că Sfântul Gherman stăpâneşte şi peste insecte şi ţine în frâu puterea viermilor care distrug recoltele. Dacă agricultorii lucrează în această zi la câmp, insectele şi viermii le vor mânca toată recolta. Mai mult, chiar şi animalele de povară se pot îmbolnăvi şi nu vor putea să muncească alături de agricultori pe câmp.
„Uitucii” au suferit numeroase pagube
Bătrânii din mediul rural se tem că agricultorii care, după data de 1 octombrie 1924, când a fost adoptat Calendarul Gregorian (după noul stil) uită să respecte această sărbătoare şi lucrează la câmp. În acest caz, agricultorii cred că persoanele ( uitucii) care, ani de-a rândul, s-au confruntat cu pagube foarte mari de grâne şi de animale, au suferit aceste necazuri, tocmai pentru faptul că n-au respectat această interdicţie în ziua praznicului.
Şi ciobanii trebuie să respecte sărbătoarea
Din vremuri îndepărtate, ciobanii serbau Ghermanul pe data de 12 mai, scoteau brânza din burdufuri şi o spălau cu mare atenţie să n-o zgârie, deoarece, la cea mai mică zgârietură, oile s-ar fi îmbolnăvit. Mai mult, ciobanii mai cred că nerespectarea interdicţiei de a lucra în această zi atrage lupii la stâne şi aceştia „ghermuiesc” oile, le fură şi le aduc pagube.
