Pe 27 octombrie creștinii îl prăznuiesc pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor
Pe 27 octombrie creștinii din țara noastră îl prăznuiesc pe Cuviosul Dimitrie cel Nou Basarabov și vin să se roage la moaștele sale care sunt păstrate în Catedrala Patriarhală din anul 1792. De atunci, din timpul Mitropolitului Filaret al II-lea, Cuviosul Dimitrie a fost proclamat Ocrotitorul Bucureștilor.
Istoricul sărbătorii
Amănunte despre viața Cuviosului Dimitrie, originar din satul Basarabov, situat în apropiere de orașul Rusciuc din sudul Dunării, aflăm din sinaxare. Acest Cuvios a trăit în timpul împăraților româno-bulgari Petru și Ioniță Asan ce au domnit în secolele XII-XIII.
Cuviosul a primit o educație creștină
Dimitrie s-a născut într-o familie de țărani religioși, săraci și iubitori de Hristos. Din familie, Cuviosul a primit o educația creștină. În același timp, Dimitrie participa la slujbele duminicale alături de părinți, iar contactul cu biserica, cu postul și smerenia i-au influenţat destinul.
Dimitrie îngrijea vitele țăranilor bogați din satul natal
Dimitrie cel Nou a fost păstor şi îngrijea vitele ţăranilor bogaţi din satul natal, Basarabi. Dar, modestele câștiguri, primite pentru munca de fiecare zi, le împărţea cu săracii.
Înscrisurile religioase menționau că Dimitrie era foarte milos
Tânărul Dimitrie era foarte milos și o întâmplare deosebită în această privință este menționată în înscrisurile religioase din acea vreme. Pe când Dimitrie păștea vitele din satul natal, din greșeală, el a calcat cu piciorul într-un cuib de pasăre și a omorât puișorii. Această situație neprevăzută l-a impresionat foarte mult și, deoarece l-a mustrat conștiința, Dimitrie s-a hotărât să-și pedepsească piciorul vinovat . De aceea, nu și-a mai încălțat piciorul vinovat timp de trei ani. În tot acest timp, Dimitrie a răbdat frigul din iernile geroase și loviturile pietrelor.
Viața călugărilor din mănăstirile vecine l-a influențat foarte mult
Cuviosul a fost influenţat de viaţa călugărilor din mânăstirile învecinate cu meleagurile sale natale. De aceea, după un timp, tânărul Dimitrie s-a călugărit într-o mănăstire din apropierea satului natal.
Dimitrie a fost un exemplu în obștea mănăstirii
În obștea mănăstirii, Dimitrie îi întrecea pe confrații săi cu rugăciunile rostite și cu viața pioasă de fiecare zi. Mai mult, el mânca o dată la două sau la trei zile, dormea foarte puțin noaptea, nu renunța la post și la ritualul mătăniilor, oricât de obosit ar fi fost. În același timp, Dimitrie nu avea nici o avere pământeană.
El și-a propus să urmeze exemplul marilor sihaștri
Călugărul Dimitrie a vrut să urmeze exemplul marilor sihaștri din pustie. De aceea, el a cerut binecuvântare de la egumen, a plecat noaptea din obșea călugărească și a hotărât să trăiască într-o peșteră modestă și umedă pe valea râului Lom. Acolo, Cuviosul s-a nevoit multă vreme, răbdând foamea, setea și chinurile pustnicești.
Înainte de a muri, Cuviosul a avut o viziune
Dumnezeu l-a învrednicit pe Cuviosul Dimitrie cu harul de înaintevăzător şi făcător de minuni. Când a simțit că sfârșitul lui este aproape, Cuviosul s-a retras între două lespezi de piatră, ca într-un sicriu, s-a rugat, apoi și-a încredinţat sufletul lui Dumnezeu. Sute de ani, trupul său a fost scăldat de apele râului Lom.
Cuviosul s-a arătat în visul unei copile bolnave
După sute de ani, tradiția spune că Sfântul a apărut în visul unei copile bolnave şi i-a spus: ”Dacă mă veţi scoate din apă, te voi vindeca”. După acest vis, părinţii fetei şi un grup de credincioşi, însoţiţi de preoţi, au mers pe malul râului Lom, acolo unde Cuviosul i s-a arătat copilei în vis. Pe locul respectiv, localnicii vedeau, deseori, o lumină care strălucea intens , dar ei au crezut multă vreme că locul acela adăpostește o comoară.
Moaștele au fost depuse în biserica satului
Moaştele Sfântului au fost scoase din apă şi apoi au fost depuse cu mare fast în biserica satului. În sfântul lăcaş din Basarabi, moaştele au rămas spre închinare până în anul 1774. Prima care a fost vindecată a fost copila care l-a visat pe Cuvios. Au urmat alte și alte minuni până când Cuviosul a permis ca moaștele sate să fie aduse în țara noastră.
Patriarhul Iustinian Marina a propus generalizarea cultului
Deoarece Cuviosul Dimitrie a săvârşit numeroase minuni și era venerat de credincioşii din întreaga ţară, patriarhul Justinian Marina a propus Sfântului Sinod generalizarea cultului Cuviosului în Biserica Ortodoxă Română. Canonizarea Sfântului Dimitrie a avut loc în anul 1955, când i s-a acordat ca zi de prăznuire data de 27 octombrie. De atunci, Cuviosul Dimitrie Basarabovul s-a numit Dimitrie cel Nou.
Moaştele Cuviosului furate au fost recuperate printr-o minune
Documentele vremii menţionează că moaștele Cuviosului au fost furate, apoi, printr-o minune, au fost recuperate. Întâmplarea s-a petrecut în luna februarie în anul 1915, în timpul primului război mondial. Într-o noapte, pe la ora două, bulgarii au spart uşa Catedralei Patriarhale şi au luat racla cu moaştele Cuviosului. Ca prin minune, o ceaţă densă se aşternuse peste Bucureşti, iar fugarii au rătăcit drumul şi n-au reuşit să iasă din Capitală. Imediat au fost anunţate autorităţile, care au relatat furtul moaștelor generalului neamţ Zack. Acesta a intervenit şi a oprit convoiul bulgarilor. Moaştele au fost recuperate şi, în ziua următoare, acestea au fost depuse din nou în Catedrala Patriarhală.
Procesiunile cu moaştele Cuviosului au făcut minuni pentru români
În timp, procesiunile cu moaștele Cuviosului au făcut minuni în viața românilor. În Pisania Mitropoliei Române este menționată întâmplarea din anul 1815 când racla cu moaşte a fost scoasă în procesiune pe străzile Bucureştiului, la insistența domnitorului Caragea. Acesta spera să oprească epidemia de ciumă, răspândită în toată țara. Și minunea s-a împlinit.
În anul 1831, crezând în puterea moaștelor, generalul Paul Kiseleff a solicitat clericilor ca moaştele Cuviosului să fie scoase din nou în procesiune în Bucureşti. În acel an, epidemia de holeră făcea ravagii în ţară. Și Cuviosul i-a scăpat din nou de necez pe români.
Cuviosul Dimitrie a venit în ajutorul românilor şi în timpul secetei din anul 1827, în vremea domnitorului Grigore Ghica. Atunci, racla cu moaştele Cuviosului, însoţită de preoţi şi de credincioşii Capitalei, a fost purtată prin Bucureşti. Deoarece domnitorul Ghica credea în puterea făcătoare de minuni a moaştelor s-a rugat alături de credincioşi ca Sfântul să aducă ploaia. Şi, la scurt timp a căzut o ploaie binefăcătoare peste ţară.
