Schimbarea la Față a Domnului. Istoria sărbătorii
Evenimentul Schimbării la Față a Domnului a fost descris cu multe amănunte de evangheliştii Matei, Marcu şi Luca la o săptămână după ce Hristos le-a vestit ucenicilor Săi că, pentru mântuirea oamenilor, va îndura numeroase și cumplite patimi. Sfânta Scriptură menționează și faptul că sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului evocă un moment de seamă care s-a petrecut în ultimul an de viaţă pământeană a Lui Iisus.
Sărbătoarea păstrează mai multe denumiri
Sărbătoarea Schimbării la Față este numită în popor Preobrajenie sau Obrejenie (denumire ce provine din slavonă și semnifică o schimbare, o transformare). În același timp, sărbătoarea mai păstrează și denumirea de Pobrejenia sau Probojeni, cuvânt tot de origine slavonă ( provine de la verbul popular „a probazi”, adică a certa pe cineva). În schimb, în limba greacă, sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului este cunoscută sub denumirea de Metamorphosis și are înţelesul de Transfigurare. În Ortodoxie, doar Sfântul Antim Ivireanul a atribuit slăvitului praznic o denumire deosebit de sugestivă: Dumnezeiasca Înfrumuseţare a lui Hristos.
Iisus, însoți de trei dintre ucenicii Săi , au urcat pe Muntele Tabor
Iisus a urcat pe Muntele Tabor în Galileea, însoţit de trei dintre ucenicii Săi: Petru, Iacov şi Ioan, pe care i-a ales, deoarece aceștia erau mai bine pregătiți să asiste la o revelație dumnezeiască. Totodată, cei trei ucenici au fost martori și la alte evenimente din viața pământeană a lui Iisus, printre care emoționanta Rugăciune din grădina Ghetsimani. Pentru ceilalți ucenici, revelația la care asistau Petru, Iacov și Ioan rămânea secretă până la Învierea lui Iisus. Despre această alegere făcută de Iisus, Ioan Gură de Aur spunea: ”Ucenicii aleși de Iisus să-l însoțească pe Muntele Tabor erau superiori celorlalți ucenici, deoarece Petru îl iubea foarte mult pe Hristos prin căldura credinței; Ioan era iubit de Hristos pentru virtuțile sale creștine, iar Iacov era foarte aspru cu iudeii, drept care a fost ucis de Irod”. Ajunși pe Muntele Tabor, Hristos le-a mărturisit ucenicilor că scopul venirii sale pe lume este acela ca ”tot omul să descopere contemplația slavei Sale dumnezeiești”.
Iluminarea celor trei ucenici
O lumină nepământeană îl înconjura
La scurt timp, ucenicii au văzut că o lumină nepământenă Îl înconjura. „S-a Schimbat la faţă înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar hainele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi s-au arătat lor Moise şi Ilie , vorbind cu El”. (Matei-17, 2-3). Atunci ucenicii s-au speriat, iar pe când contemplau lumina dumnezeiască au trăit momente de iluminare. Petru i-a spus lui Iisus:” Doamne, bine este să fim noi aici, iar dacă voieşti, voi face trei colibe : Ţie una, lui Moise una, şi lui Ilie una.” Pe când Petru vorbea cuprins de euforie, un nor luminos s-a coborât asupra lor, și i-a acoperit cu umbra sa. Iar din mijlocul acelui nor miraculous s-a auzit un glas: „Acesta este Fiul meu Cel iubit, în care am binevoit; pe Acesta să-l ascultaţi!” Auzind acel glas, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au înspăimântat foarte” (Matei 17, 2-6). Atunci, Iisus S-a apropiat de ei şi Le-a zis: „Sculaţi-vă şi nu vă temeţi!”.
Ucenicii lui Iisus, martori la taina Sfintei Treimi
Părinţii Bisericii (Sfântul Vasilie cel Mare, Sfântul Ioan Gură-de-Aur şi Sfântul Grigorie Palama) spun că Ucenicii au căzut cu faţa la pământ din pricina măreţiei luminii. O altă întâmplare i-a emoţionat pe ucenicii lui Iisus : ridicându-şi privirea, Petru, Iacov şi Ioan L-au văzut doar pe Iisus. Atunci, pe Munte, ucenicii au trăit minunea , taina Sfintei Treimi, văzându-le pe cele trei entități : Fiul, Tatăl și Duhul Sfânt (norul). Pe când coborau din munte, Iisus Le-a poruncit ucenicilor:”Să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi!”
An de an, la praznicul sărbătorii, un nor sfânt coboară pe Muntele Tabor
De-a lungul secolelor, an de an, la praznicul Schimbării la Față a Domnului se petrece minunea : un nor sfânt se coboară pe Muntele Tabor, plutește deasupra credincioșilor și pătrunde în Biserică. Pelerinii care au mers în Țara Sfântă și au dorit să afle amănunte despre minunea care se petrece, an de an, în ajunul praznicului Schimbării la Față a Domnului, au vorbit cu maicile românce care vieţuiesc în Mânăstirea Ortodoxă de pe Muntele Taborului și au aflat că acestea sunt, an de an, martorele acestei minuni: ”În fiecare an avem bucuria să vedem norul. Întotdeauna, norul vine dinspre Nazaret în timpul sfintei liturghii. La noi, slujba se oficiază toată noaptea. La priveghere, participă mai mulţi arhierei, episcopi, iar când încep să se împărtăşească credincioşii, vine şi norul”. Alți pelerini ne-au mărturisit că în ajunul sărbătorii lumea strigă: ,,Doamne, trimite-ne norul”. Un pelerine ne-a spus că a fost și el martorul acelei minuni : ”Norul a venit în jurul orei două noaptea. Deodată cerul s-a deschis, iar norul a coborât încet pe munte; aproape atingea pământul. Minunea are loc în noaptea de 5 spre 6 august (18-19 august pe noul calendar), deci de Schimbarea la Faţă, în momentul când începe liturghia pe Muntele Tabor, iar muntele se acoperă de un nor miraculos și minunat”. Într-un an, norul parcă a intrat în Biserica Mănăstirii; în alți ani, spun alți pelerini, credincioșilor li se arată și lumini cerești, pentru că Țara Sfântă este Țara minunilor!”
Biserica înălțată pe Muntele Tabor de Împărăteasa Elena
Sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului, care datează din secolul al IV-lea, face referire și la împărăteasa Elena, mama împăratului Constantin cel Mare. În amintirea acestui eveniment, împărăteasa Elena a zidit o biserică pe muntele Tabor.
Sărbătoarea anticipează învierea lui Hristos
Referindu-se la praznicul împărătesc al Schimbării la Faţă, comentatorii Evangheliei susţin că această sărbătoare a Domnului anticipează învierea lui Hristos. În descrierea evenimentului religios de cei trei Evanghelişti iese în evidenţă faptul că Iisus este, cu adevărat, fiul lui Dumnezeu.
„Prin praznicul Schimbării la Faţă a Domului, Dumnezeu-Tatăl certifică în faţa Apostolilor prezenţi la acest eveniment, dumnezeirea Fiului Iisus Hristos: „Acesta este Fiul Meu Prea Iubit!”. În acest praznic luminos al credinţei strămoşeşti, primim îndemnul să facem ascultare Fiului Iisus Hristos, cum spune Sfânta Evanghelie : „Pe Acesta să-L ascultaţi!”, precizează părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (Bulevardul Nicolae Titulescu)
