Tradiţii pentru spor şi sănătate. Duminică, lăsat de sec de brânză pentru Postul Paştelui 2015
Duminică seara se încheie „Săptămâna albă”, denumită în tradiţia populară şi „Săptămâna brânzei”. După ospeţele şi petrecerile la nunţi, la care credincioşii au participat în timpul Câşlegilor de iarnă (perioada dintre Crăciun şi Lăsatul Secului), Săptămâna Albă a făcut trecerea spre Postul Mare şi i-a pregătit sufleteşte şi trupeşte pe credincioşi pentru intarea lor în Postul Paştelui.
În ultima zi din Săptămâna Albă, în duminica Izgonirii lui Adam din Rai (aşa cum se menţionează în Calendarul ortodox), creştinii ortodocşi sărbătoresc Lăsatul secului de brânză, praznic ce anunţă începutul Postului Mare sau al Patruzecimii, cel mai însemnat în religia ortodoxă.
La sărbătoarea Lăsatul de sec de brânză, creştinii se veselesc în familie şi în comunitatea în care trăiesc, consumând alimente admise, bucate de culoare albă, pentru că Biserica a rânduit dezlegare la produsele lactate şi la ouă, eliminând din alimentaţie carnea şi clisa (slănina).
Momente de meditaţie
La sărbătoarea Lăsatul Secului de brânză, credincioşii se roagă pentru iertarea păcatelor, amintindu-şi că fiecare va fi chemat de Dumnezeu la Înfricoşătoarea judecată. Sărbătoarea Lăsatului sec de brânză este destinată şi momentelor de meditaţie, iar credincioşii se gândesc la faptul că, datorită păcatului strămoşesc, de a mânca din fructul oprit, Adam a fost izgonit din Rai. Fiecare credincios are şansa să revină în Rai, prin post, prin rugăciune şi smerenie.
Lăsatul sec de brânză este Duminica iertării şi împăcării
Duminica Lăsatului Sec de brânză se numeşte Duminica iertării şi împăcării. Rudele, prietenii şi vecinii se vizitează şi îşi cer iertare unii la alţii pentru eventualele greşeli, pentru a intra cu sufletul curat în post. La acest praznic de familie, prin tradiţie, în semn de iertare, cei care se consideră vinovaţi aduc persoanei la care-şi cer iertare dulciuri: prăjituri, cozonaci, nuci şi fructe. Prin tradiţie, în acestă zi, cei căsătoriţi îi vizitează pe naşii de cununie şi le urează sănătate şi post uşor.
Petrecerea începe cu un ou fiertPetrecerea de Lăsatul sec de brânză începe cu un ou şi cu o urare ritual, transmisă urmaşilor din moşi- strămoşi: Cu un ou se astupă şi tot cu un ou se destupă gura la Paşte.O farfurie cu ofrande În seara sărbătorii, gazda pregăteşte pentru morţii din familie ofrande : pe o farfurie pune câte o bucată din preparatele care vor fi servite la masa sărbătorească, o felie de pâine, solniţa şi un pahar cu vin. Aceste ofrande se aşează la fereastra camerei unde are loc petrecerea. Ultimele preparate „de dulce”
În această duminică se consumă, ultimele bucate „de dulce”- lactate şi ouă. De luni, când începe Postul Mare, credincioşii ortodocşi intră într-o perioadă mai lungă de cumpătare şi de restricţii, care „Potoleşte trupul, înfrânează poftele cele nesăturate, curăţeşte şi înaripează sufletul şi îl înalţă”, aşa cum spunea Ioan Gură de Aur.
Un chef... ritual
În această zi, mulţi vor face un mic chef… ritual, gândindu-se că până la Paşte vor fi mai multe săptămâni de cumpătare alimentară, dar şi de evlavie, de reţinere de la îngurgitarea anumitor produse alimentare şi de la alcool, fiind o etapă de abstinenţă binevenită din mai multe puncte de vedere.
Ritualul halviţei
În ziua sărbătorii, mai ales în sudul ţării, se practică un ritual îndrăgit de copii şi de adolescenţi: se bate halviţa. La această ceremonie veselă, gazda leagă cu o sfoară o bucată de halviţă şi o plimbă prin faţa tinerilor, organizaţi pe echipe de câte doi, având mâinile legate la spate.
Fiecare participant la această întrecere se străduieşte să prinda bucata de halviţă cu gura, un lucru foarte dificil. De cele mai multe ori, concurenţii reuşesc să se murdărească pe faţă şi chiar pe haine. Cel care prinde halviţa primeşte acea bucată, ca recompensă.
Vergelul, o petrecere cu strigături satirice
La sate, în această zi, se desfăşoară vergelul sau refenelele, un ceremonial al Mascaţilor, care are loc la asfinţitul soarelui şi se referă şi se referă la un schimb de replici şi de strigături satirice (refenele) între fetele bătrâne şi feciorii "tomnatici” care au rămas necăsătoriţi.Plăcinte pentru soacre
În Muntenia, nurorile prepară plăcinte cu brânză dulce şi cu stafide pe care le dăruiesc soacrelor, pentru ca relaţiilor lor să rămână „dulci” în timpul postului.
Şapte sticle cu lapte pentru copiii săraci
În multe zone din ţară, în familiile sărace, cu mulţi copii, credincioşii oferă şapte sticle cu lapte. Aceste daruri simbolizează cele şapte săptămâni de post, pentru ca acei copii să aibă hrana mai bună în timpul Postului Mare.
O veche datină - focurile purificatoare
În anumite sate din judeţul Covasna, s-a mai păstrat o veche datină a focurilor purificatoare: pe înserat, se aprind focuri pe dealuri. Această tradiţie semnifică purificarea atmosferei în comunitatea respectivă. Prin acest ritual sunt alungate forţele răului şi se perpetuează renaşterea la viaţă.
Flăcăii adună lemne uscate şi pregătesc un rug mare, dansează şi chiuie în jurul lui. Totodată, există obiceiul să se dea foc şi unei roţi de căruţă sau a unei roţi făcută din nuiele; de fiecare roată se leagă paie, cărora li se dă foc, apoi roata este împinsă la vale. Prin rostogolirea roţii, spune tradiţia, duhurile rele sunt alungate de puterea purificatoare a focului care arde în acea comunitate.
Ritualul de „Legare a grânelor”
În numeroase zone din ţară, Legarea grânelor este o datină practicată şi astăzi în ziua Lăsatului Sec, pentru ca păsările şi alte dăunătoare să nu distrugă recolta gospodarilor. De asemenea, tradiţia trebuie urmată întocmai, aşa cum a fost lăsată din moşi-strămoşi: în acea zi, când se practică acest ritual, nimeni din gospodăria respectivă nu trebuie să pună mâna pe cereale şi nici să le dea păsărilor şi animalelor să mănânce.
Se spune că, dacă se încalcă tradiţia, recolta va fi distrusă pe câmp de păsări şi de dăunători. Ritualul se încheie abia seara, când gospodina iese în curte ţinând în mână mai multe feluri de grăunţe. Cu ochii închişi, aceasta aruncă acele grăunţe păsărilor din ogradă şi spune: ”Cum eu nu văd acuma nimic, aşa să nu vadă nici păsările holda mea”.
