Tradiții strămoșești care aduc noroc în viața noastră în ziua Înălțării Domnului
Înălțarea Domnului, unul dintre cele 12 praznice împărătești celebrate de Biserică la împlinirea a 40 de zile de la Învierea Domnului Iisus Hristos, este împodobit cu numeroase obiceiuri strămoşeşti, respectate în popor de sute şi sute de ani.
În popor, sărbătoarea Înălțării Domnului se numește Ispas
De secole, în tradiția populară, Sărbătoarea Înălțării este cunoscută sub denumirea de Ispas, un cuvânt de provenienţă latină (Spasiteli), care în traducere, înseamnă Mântuitorul.
De Înălţarea Domnului, salutul credincioşilor este: "Hristos s-a înălţat!"
În această zi, salutul credincioşilor este: "Hristos s-a înalţat!" , iar răspunsul este "Adevărat s-a înălţat!”.
Să urmăm exemplul lui Ispas, un martor ocular la Înălțarea Domnului
Legenda spune că Ispas, alături de apostoli, a fost un martor ocular când Iisus s-a înălțat la ceruri. Se spune că Ispas era un om bun şi vessel. De aceea, la praznicul Înălţării Domnului tradiția ne îndeamnă să-i urmăm exemplul: să fim bine dispuşi, să evităm supărările, să nu ne supărăm semenii și să gândim pozitiv.
De la Paște până la Înălțare cerurile sunt deschise
Tradițiile strămoșești spun că, de la Paşte şi până la Înălţarea Domnului, cerurile sunt deschise, iar persoanele care trec la viața veșnică în acestă zi ajung direct în rai. De aceea, aceste persoane sunt ”norocoase”, deoarece ajung la viața veșnică fără să mai participle la temuta judecată de apoi.
De înălțare se împlinesc ritualuri pentru sporul casei
Înălţarea Domnului, o sărbătoare a reconcilierii, atrage sporul financiar
Din vremuri îndepărtate, sărbătoarea Înălţării Domnului, Ispasul, este o zi de împăcare, de reconciliere cu rudele şi cu prietenii din acele comunității în care predomină resentimentele. S-a constatat că familiile care respectă aceste obiceiuri strămoșești vor fi ocolite de necazuri și de ghinioane, iar veselia va atrage și sporul financiar în casele respective.
Culegeți florile de alun care au puteri magice
În multe localităţi din Transilvania şi din Argeş, în ajunul sărbătorii, fetele şi flăcăii merg noaptea în alunişuri să culeagă flori de alun. Deoarece miraculoasele flori înfloresc şi se scutură în zorii aceleiaşi zile, se spune că ele au puteri magice şi trebuie păstrate alături de busuiocul sfinţit la Bobotează. Respectarea acestui ritual aduce sporul în gospodărie, menţine armonia şi dragostea în familiile care împlinesc această tradiție.
Un obicei străvechi pentru înmulţirea nucilor şi a viţeilor
În multe zone rurale din țară, se păstrează un obicei cu efecte miraculoase asupra sporului la recolta de nuci şi la înmulţirea viţeilor. Gospodarii taie câteva fire de păr din vârful cozii vitelor de tracțiune din gospodăria lor şi le îngroapă într-un furnicar. În acel moment, gospodarul trebuie să rostească urarea : “Să dea Dumnezeu să fie atâtea nuci şi viţei, câte furnici există în acest furnicar!”
Până la Ispas trebuie să se finalizeze semănăturile
Sătenii respectă o veche tradiție legată de semănături. Până la Ispas, ei trebuie să finalizeze lucrările de semănat. De-a lungul timpului, s-a constatat că în acele gospodării unde s-au făcut semănături și după ziua de Ispas, culturile respective n-au rodit.
Praznicul trebuie întâmpinat cu preparate tradiţionale
La Înălţare, este ultima zi din an când credincioșii mai vopsesc ouă roşii, ca şi la Paşte, când prepară, de asemenea, pască, iar aceste preparate tradiționale se sfinţesc la biserică. După slujba praznicului, credincioșii împart săracilor pachete cu preparate specifice praznicului: ouă, pască, plăcinte, pâine, ceapă verde şi rachiu.
În ziua prazniculu se organizează Moşii de Ispas
În multe localități din ţară se organizează cu mult fast Moșii de Ispas. Deoarece la sărbătorile de moși se vând obiecte de ceramică, gospodinele se aprovizionează cu căni, cu străchini de lut și cu linguri de lemn. În ziua praznicului, vasele sunt umplute de gospodine cu brânză, orez cu lapte, plăcinte și ofrandele se sfințesc la biserică, apoi se împart săracilor în memoria rudelor decedate.
Respectați tradiția de a împărți căniţe cu păsat fiert în lapte
Pentru sporul casei, în numeroase zone din ţară, gospodinele prepară păsat fiert în lapte dulce. Păsatul este mălaiul măcinat mai mare care se fierbe în apă, cu puţină sare şi cu vanilie. După ce a fiert, se adaugă lapte şi preparatul este lăsat să mai clocotească circa trei minute. Când se mai răceşte, păsatul fiert în lapte, specific praznicului, se toarnă în căniţe, care se împart copiilor şi săracilor.
Pachetele dăruite săracilor. merinde pentru călătoria de întoarcere
În ziua de Ispas se respectă tradiţia de a dărui anumite ofrande săracilor, în amintirea rudelor decedate. Pachetele care se dau de pomană cu acest prilej este bine să conțină: pâine caldă, ceapă verde, brânză şi rachiu. Tradiţia spune că, în această zi, cerurile sunt deschise, iar sufletele morţilor, care au venit în ziua de Paşti la casele unde au trăit o viaţă întreagă, se înalţă din nou la cer. Pachetele cu alimente date de pomană de rude, în ziua de Înălțare, sunt merindele necesare pentru călătoria de întoarcere la ceruri a celor plecați la viața veșnică.
Pentru sănătate, se poartă frunze de nuc la brâu
Pentru a fi sănătoși tot anul, în numeroase localităţi din Muntenia, bărbaţii păstrează tradiţia strămoșească şi se încing la brâu cu frunze de nuc în ziua praznicului. Datina aceasta amintește de faptul că Iisus, când s-a înălțat la cer, a purtat un mănunchi cu frunze de nuc la brâu.
Frunzele de leuștean alungă paguba și bolile din casa noastră
În tradiţia populară, în ziua prazniculu este de bun augur ca ferestrele casei să fie împodobite de gospodine cu frunze de leuştean, o plantă care și-a căpătat renumele de protector împotriva pagubei şi a bolilor pe parcursul anului.
În cimitire, mormintele se împodobesc cu frunze de paltin
În această zi, în cimitirele oricărei localități, mormintele rudelor, dar şi mormintele părăsite se împodobesc cu frunze de paltin, pentru ca cei răposaţi să se odihnească în pace. Ritualul acesta este împlinit și pentru că, potrivit tradiției, frunzele de paltin alungă strigoii din acele cimitire.
În această zi se culeg plantele cu puteri tămăduitoare
De asemenea, în ziua praznicului se culeg pentru farmacia casei florile, frunzele şi ramurile unor plante apotropice ( protectoare). Se crede că paltinul, nucul, alunul şi leuşteanul au puteri vindecătoare, dacă sunt culese în ziua marelui praznic.
Ritualul cu leuştean sporește veniturile financiare
Mai ales în mediul rural, în majoritatea gospodăriilor, se practică ”Ritualul cu leuştean”. Credincioșii care cred în efectul tradițiilor strămoșești împlinesc această datină, deoarece se crede că-i apără pe gospodari şi animalele lor de tracţiune de efectele spiritelor rele.
Ritualul se împlinește pentru fiecare membru al familiei
Gospodina casei atinge cu o legătură de leuştean (asemănătoare sorcovei) pe fiecare membru al familiei urându-i să fie apărat de orice rău. Se spune că, de-a lungul timpului, ritualul a avut efecte spectaculoase. Din gospodăria respectivă a fost alungată boala și paguba, dar s-a păstrat și sporul laptelui şi al banilor.
Și vitele sunt atinse pe spate cu frunze de leuştean
De asemenea, în tradiţia populară, în ziua slăvitului praznic există obiceiul ca fiecare gospodină să atingă pe spate vitele cu frunze de leuștean. Această datină se împlinește în dimineața praznicului pentru ca vitele din acea gospodărie să se îngraşe şi să fie sănătoase tot anul.
Și caii au sărbătoarea lor de Paşte
Paștele cailor se sărbătorește în ziua de Înălțare. Potrivit tradiției, în această zi, cabalinele sunt menajate de gospodari și nu muncesc, de aceea nu sunt înhămate la cărușe. Potrivit tradiției, în ziua de Ispas, mânjii sunt aduși pentru prima dată la pășune să pască. De asemenea, în zonele de munte, mânjii sunt aduși să pască în locuri speciale unde crește o plantă care le sporește imunitatea și apără caii să nu se îmbolnăvească de brâncă, o boală a cabalinelor.
Sintagma la ”Paștele cailor” nu mai are un sens negativ
Multă vreme, sintagma "la Paştele Cailor" a păstrat un sens peiorativ. Când se spunea că o problemă se rezolvă la Paștele cailor se credea că acea urgență nu are să se rezolve vreodată, deoarece în calendar nu este menționată această sărbătoare. În realitate, Paştele Cailor există și se sărbătoreşte în ziua de Înălţare a Domnului.
Ce spune legenda populară despre Paştele Cailor
Potrivit unei legende populare, la naşterea lui Iisus, în grajdurile lui Crăciun, unde a fost găzduită Maica Domnului când L-a născut pe Iisus, boii au fost blânzi şi liniştitţi, dar caii au fost foarte zgomotoşi. Atunci Maica Domnului s-a supărat și a zis ca acei cai să fie sătui doar o dată pe an, timp de un ceas, în joia din săptămâna a şasea după Paşti, căreia i s-a spus şi "Paştele Cailor".
Ce nu trebuie să faceţi în ziua praznicului
Să nu ne certăm în ziua praznicului de Înălţarea Domnului
Nu trebuie să ne certăm cu nimeni în ziua praznicului şi nu trebuie să încurajăm resentimentele. Dacă respectăm această datină, moştenită din moşi-strămoşi, duşmanii nu vor avea putere asupra noastră şi nu vom avea probleme de sănătate pe parcursul anului.
Nu trebuie să înstrăinăm nici un obiect din gospodărie
Pentru vigoarea fizică şi spirituală a membrilor familiei, pentru ca paguba să ocolească gospodăria noastră, în ziua marelui praznic nu trebuie să înstrăinăm nici un obiect din casă şi să nu dăm bani cu împrumut.
Nu dați din casă sare și chibrituri !
În ziua praznicului nu trebuie să dați din casă, nici sub formă de împrumut, mai ales, sare şi chibrituri. Cine nu respectă această datină va avea pagubă în casă, va fi hulit în comunitatea în care trăieşte şi toată familia va avea numai necazuri. Mai mult, în timp s-a constatat că toate rudele familiei care n-a respectat tradiția au avut ” inima rea ca focul”. Aceeaşi interdicţie se referă la sare: Nu se dă sare din casă, deoarece vacile din gospodăria respectivă nu vor avea lapte gras pentru smântână sau gospodina va pierde un obiect valoros.
