Ceașca de sănătate : Ce trebuie să știți despre Cimbrul de cultură, un leac pentru boli foarte grave
Cimbrul de cultură (Satureja hortensis), plantă cunoscută în popor sub denumirile de cimbrişor grecesc, lămâioară, lămâiţă sau iarba cucului, era apreciat încă din secolul I e.n. pentru virtuțile sale medicinale deosebite, descoperite la acea dată.
Specialiştii acelor timpuri considerau că planta este mai degrabă un medicament de excepţie, decât o mirodenie folosită la prepararea mâncării. De aceea, cimbrul era recomandat în tratamentul spasmelor, herpesului şi convulsiilor.
Cimbrul s-a consacrat ca o plantă revoluționară
Studiile s-au extins la sfârşitul secolului I e.n. și încurajau folosirea tratamentelor cu această plantă pentru afecţiuni ale creierului şi pentru reducerea inflamaţiilor la nivelul ficatului. Cu timpul, cimbrul s-a consacrat ca o plantă revoluţionară, iar uleiul extras din această plantă a devenit un panaceu, folosit de un cerc de iniţiaţi şi pentru combaterea epidemiilor care s-au abătut asupra omenirii: ciuma, holera şi tuberculoza.
Tratamentul cu cimbru, un leac recomandat în afecțiuni frecvente
De-a lungul timpului, tratamentul cu cimbru s-a dovedit foarte eficient în guturai, astm, dureri de cap, sinuzită și bronşită. În compoziția cimbrului se regăsesc numeroase substanțe active. Dintre acestea menționăm : o cantitate importantă de potasiu (de aceea planta ține sub control tensiunea arterială), magneziu ( cu efecte benefice pentru sănătatea inimii ), vitaminele A (esenţială pentru vedere), vitamina C (care ajută organismul să lupte împotriva infecţiilor) şi vitamina E (care protejează sănătatea pielii).
Cimbrul învinge oboseala cronică
Deseori, și persoanele foarte active şi energice se confruntă cu efectele stresului, pentru că oboseala cronică nu ocoleşte pe nimeni. De aceea, "victimele"se trezesc mai obosite decât s-au culcat. Concomitent, intervin şi alte efecte specifice bolii: lipsa poftei de mâncare, insomniile şi apatia. Totodată, randamentul intelectual şi cel fizic sunt în declin. În cercetările sale, fitoterapeutul Eugen Giurgiu consideră că această stare de apatie poate fi combătută cu ajutorul cimbrului, un remediu simplu, cu efecte rapide : ”Deşi planta este cunoscută ca un condiment, trebuie să beneficiem şi de efectele sale mai puţin cunoscute de: calmant, antiseptic şi antispastic. Infuzia de cimbru, dar şi siropul înving oboseala, surmenajul, bronşita cronică şi tusea. În cazul tulburărilor digestive, infuzia de cimbru face minuni”.
Cimbrul este un leac pentru afecţiunile respiratorii
Pentru infuzii se foloseşte planta întreagă. Doar în cazul unor preparate mai puternice ( tincturi sau infuzii combinate) se valorifică numai partea superioară a plantei, cu flori şi cu ramuri tinere. Este important rolul plantei de agent antiseptic, care combate majoritatea bacteriilor şi microorganismelor dăunătoare organismului. Deoarece are şi proprietăţi antispastice şi expectorante deosebit de active, infuzia de cimbru tratează atât astmul bronşic şi tusea, cât şi dischineziile biliare, enterocolitele, sciatica şi reumatismul. De asemenea, fitoterapeuţii recomandă şi în zilele noastre infuzia de cimbru pentru revigorarea corzilor vocale.
Uleiul de cimbru- benefic şi în infecţiile recidivante
În tratamentul astmului, pneumoniei şi infecţiilor respiratorii recidivante se administrează uleiul volatil: câte două-trei picături, de patru ori pe zi, în cure de 10-20 de zile. De asemenea, acest ulei este foarte eficient când se administrează diluat în infuzia combinată de cimbru: o doza de ulei volatil la un sfert de pahar (50 ml) de infuzie combinată, preparată tot din această plantă. Acest leac are un efect antibiotic şi bronhodilatator puternic, deoarece uşurează respiraţia şi combate infecţiile bacteriene. Şi pentru bolnavii de tuberculoză, tratamentul adjuvant cu ulei de cimbru este un remediu apreciat.
Efectul preparatelor de cimbru
Remediile naturale pe bază de cimbru au acţiune antiinflamatoare, antibacteriană şi antivirală :
1.Infuzia de cimbru tratează cu succes anemiile, inclusiv anemiile de primăvară, viermii intestinali şi infecţiile cu Giardia lamblia. 2. Infuzia ajută digestia, reducând balonarea şi disconfortul. În cazul crampelor abdominale sau menstruale, se recomandă două ceşti de ceai de cimbru pe zi. 3.Ceaiul luptă împotriva gripei. 4. Acest ceai are efect expectorant şi ajută la descongestionarea căilor nazale şi la eliminarea mucusului. 5. Scade colesterolul rău. Totodată, ajută şi la creşterea colesterolului bun, întrucât frunzele plantei au proprietăţi antioxidante şi sunt bogate în fibre. 6. Datorită proprietăților antiseptice, ceaiul acţionează benefic asupra ficatului şi rinichilor. 7.Creşte imunitatea şi este energizant, în acelaşi timp. 8. Fitoterapeuţii recomandă infuzia de cimbru pentru a învinge oboseala şi surmenajul.
Cimbrul de grădină, bogat în acizi graşi şi antioxidanţi
Părţile aeriene ale plantei conţin ulei volatil, în compoziţia căruia se găsesc o serie de acizi graşi, flavonoizi şi principii amare. Specialiştii îl recomandă pentru acţiunea sa antiseptică, antitusivă, diuretică, coleretică şi vermifugă. "Preparatele din cimbru de grădină, numit şi cimbru bun, se folosesc în stimularea apetitului, ca antidiareic şi în combaterea infecţiilor respiratorii acute, cum ar fi bronşitele, traheitele, tusea convulsivă şi gripa", precizează fitoterapeutul Eugen Giurgiu în studiul ” Cimbrul combate infecțiile respiratorii”
Reţetele săptămânii
Infuzia de cimbru- cum se prepară, cum se administrează
Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă şi 250 ml apă. Se bea o cană pe zi, în mai multe etape. Pentru efectul calmant al tusei şi ca expectorant se prepară o infuzie concentrată din două linguriţe de plantă la 200 ml apă clocotită. Se administrează câte trei-patru linguri la un interval de două ore.
Ceaiul de cimbru și-a dovedit eficiența în cazul de laringitei. De aceea, persoanele afectate de boală trebuie să folosească tratamentul cu infuzie până la vindecare. Ceaiul se prepară din două linguriţe de plantă care se infuzează în 250 ml de apă clocotită. Vasul cu ceai trebuie să stea acoperit timp de zece minute, apoi se strecoară. Se consumă câte trei ceaiuri pe zi, până la vindecare.
Siropul de cimbru - cum se prepară, cum se administrează
Se prepară o infuzie concentrată din trei linguri de cimbru la un kilogram de apă. Lăsăm ceaiul să fiarbă timp de cinci minute, îl strecurăm şi adăugăm un kilogram de zahăr. Siropul trebuie lăsat să fiarbă la foc mic, până se leagă. Când începe să facă „mărgele", siropul trebuie să mai fiarbă încă trei minute. Siropul se toarnă în sticle încălzite când este cald. Fiecare sticlă se închide ermetic şi se depozitează în loc răcoros.
Uleiul de cimbru, benefic în nevralgii faciale
Uleiul de cimbru este bun pentru farmacia casei. Acesta se prepară astfel: Se umple o sticlă cu flori de cimbru şi deasupra se toarnă ulei de măsline, cât să le acopere . Vasul este aşezat lângă o sursă de căldură pentru ca planta să se macereze. După 14 zile , conţinutul se filtrează. Acest leac calmează nevralgiile faciale şi durerile reumatice.
Uleiul de cimbru, benefic şi în infecţiile recidivante
În tratamentul astmului, pneumoniei şi infecţiilor respiratorii recidivante se recomandă uleiul de cimbru: câte două-trei picături, de patru ori pe zi, în cure de 10-20 de zile. De asemenea, uleiul este foarte eficient când se administrează diluat în infuzia combinată de cimbru: o doza de ulei volatil la un sfert de pahar (50 ml) de infuzie combinată, preparată tot din această plantă. Acest leac are un efect antibiotic şi bronhodilatator puternic, deoarece uşurează respiraţia şi combate infecţiile bacteriene. Şi pentru bolnavii de tuberculoză, tratamentul adjuvant cu ulei de cimbru este un remediu dovedit.
Atenție la contraindicaţii !
Femeile gravide, care urmează un tratament cu pulbere de cimbru pentru a scăpa de tuse sau de o indigestie, riscă să avorteze. Nici persoanele alergice la polen nu trebuie să folosească pulberea de cimbru ca medicament în dischinezii biliare, colici sau astm. De aceea, înainte de începerea unui tratament cu pulberea de cimbru trebuie consultat medicul de familie.
Nu depășiți doza recomandată de terapeut!
Dacă se depăşeşte doza recomandată de terapeut, pot să apară intoxicaţii, care se manifestă prin greţuri, vărsături, colici şi paralizii.
