Ce trebuie să ştii despre energia nucleară VIDEO
Energia nucleară sau energia atomică cum mai este cunoscută a devenit utilizabilă în anii `40 şi de la început se credea că va deveni sursa principală de energie la nivel global. Utilizarea acesteia în dezvoltarea de armament a mai limitat din popularitatea acestei forme de energie şi lumea s-a împărţit în două: cei pro şi automat cei împotriva folosirii fuziunii nucleare.
După sfârşitul celui De-al Doilea Război Mondial, pe fondul unor datorii uriaşe acumulate de statele combatante şi din pricina faptului că energia atomică nu era chiar ieftină de produs, entuziasmul descoperirii acestei noi posibilităţi a fost înfrânat. Marile companii considerau riscante investiţiile în centrale nucleare şi preferau să rămână la alternative mai ieftine şi ceva mai la îndemână, ca petrol şi cărbune.
Perspectiva unei energii ieftine şi a independenţei de resurse naturale nu părea tocmai atractivă între 1950 şi 1960. Situaţia s-a schimbat la începutul anilor `70 când pe fondul conflictelor armate din Orientul Mijlociu, preţul petrolului a urcat vertiginos. Peste jumătate dintre centralele nucleare care sunt în prezent în lumea întreagă au fost construite în perioada 1970-1985. În prezent, la nivel global există 439 de reactoare nucleare în 31 de ţări, în 2015 în jur de 70 de noi reactoare sunt în construcţie. Energia nucleară este eliberată prin reacții nucleare de fisiune și de fuziune sau prin dezintegrarea radioactivă.
Scurt istorie al energiei nucleare
Fuziunea stă la baza obţinerii energiei nucleare. Acest proces consta în absorbirea unui neutron de către un nucleu atomic de dimensiuni mari cum este cel de uraniu, care va deveni astfel instabil. El se va sparge în mai multe fragmente, cu degajare mare de energie termică, ceea ce accelerează puternic fragmentele rezultate, care ating viteze foarte mari. Datorită vitezei lor mari, aceste fragmente, în urma fisiunii pot patrunde, la rândul lor în alţi atomi, unde provoacă alte fisiuni.
Într-un reactor nuclear se obţine căldura prin dezintegrarea atomilor radioactivi de uraniu-235. Aceasta este folosită pentru a produce abur care pune în mişcare rotorul turbinelor, generând electricitate. U-235 este un izotop relativ rar al uraniului, reprezentând doar 7% din cantitatea totală de uraniu disponibil. Restul este izotopul U-238. Un izotop este o formă a unui element, identică chimic cu alţi izotopi, dar cu masă atomică diferită.
Cum are loc fuziunea în reactorul nuclear
La fel ca şi combustibilii fosili, U-235 nu va dura o veşnicie. Există un anumit tip de reactor, numit reactor de “creştere”, care transforma U-238 într-un alt element radioactiv, plutoniu-239. Pu-239 poate fi utilizat pentru a genera căldura. Pana acum doar şase ţări au construit astfel de centrale experimentale. Dintre acestea, reactorul nuclear Phoenix din Statele Unite are cel mai mare succes. Dacă acest tip de reactoare deven uzuale, rezervele mondiale de uraniu ar ajunge mii de ani.Energia nucleară prezintă numeroase avantaje. Este economică deoarece o tonă de U-235 produce mai multă energie decât 12 milioane de barili de petrol. Este curată în timpul folosirii şi nu poluează atmosfera. Pe de altă parte însă centralele nucleare sunt foarte scumpe şi deşeurile nucleare rezultate din urma fuziunii materialului radioactiv trebuie depozitate în condiţii speciale timp de câteva sute de ani până să devină inofensive.
Din aceste motive, încet, dar sigur cercetătorii se îndreaptă către energii inepuizabile precum cea eoliană şi cea solară.
