Florina Cercel, dezvăluiri despre viața amoroasă: „Mi s-au făcut avansuri”
Florina Cercel face parte din rândul celor mai mari actori români, o prezență încântătoare pe scena teatrului și în cinematografie, dar viața din spatele cortinei nu a fost deloc ușoară. Ea a mărturisit că a pătimit încă din copilărie de pe urma comuniștilor și chiar și viața sentimentală a cunoscut suișuri și coborâșuri.
Într-un interviu mai vechi, acordat revisteitango.ro, Florina Cercel și-a deschis cutia cu amintiri a memoriei și a dezvăluit publicului dramele care i-au marcat tinerețea. Ea s-a născut la Piatra Neamț, pe 28 ianuarie 1943, chiar în plin război. Mama sa era casnică, iar tatăl, absolvent al Conservatorului din Cernăuți, dar fusese și subofițer până la arestarea sa din 1952. Din cauza legăturilor sale cu mediul armatei regale, a avut probleme cu regimul comunist care l-a hărțuit, iar consecințele le-a resimțit și Florina Cercel.
În tinerețe, ea a fost una dintre cele mai frumoase actrițe de la noi, însă artista povestește cu amărăciune că nu întotdeauna a fost un avantaj: „Malvina Ursianu mi-a spus: «Florina, știi care este marea ta problemă? Ești prea frumoasă ca să fii atât de talentată și prea talentată ca să fii frumoasă». În mod normal, în clipa când am apărut ca talent, ar fi trebuit să fac multe filme. Dar n-a fost așa, rolurile pentru femei erau puține, mai mult decorative și oricum erau distribuite pe alte criterii...da, mi s-au făcut avansuri, dar eu pălmuiesem niște activiști PCR, încă din perioada studenției, așa știam să mă apăr!”, a mărturisit Florina Cercel.
Datoritp talentului și frumuseții sale, ea a fost căutată chiar pentru un rol Cetatea Filmului, din America: „Am fost la un moment dat căutată de un regizor de la Hollywood, prin 1974, care voia să mă distribuie în filmul «A 25-a oră», alături de Marlon Brando. Dar autoritățile de atunci nu mi-au dat voie să plec. În 1985, tovarășul Dulea a hotărât să nu mai apar ăn filmele românești. Noroc că a venit 1989.”
Trecutul tatălui său a fost mereu incriminat de comuniști și au urmărit-o constant pe Florina Cercel, având grave probleme pe perioada studiilor. Umilințele și pedepsele halucinante ale unor oameni loiali regimului criminal au determinat-o să părăsească Bucureștiul și în timpul facultății, la Timișoara, l-a cunoscut pe cel care avea să-i devină primul soț: „Era unul dintre cei mai mari medici din oraș, se numea Liviu Perian, cu 11 ani mai mare ca mine și am devenit în scurt timp cel mai îndrăgit cuplu din oraș. S-a îndrăgostit de mine zărindu-mă în oraș, pe stradă, s-a interesat, a aflat cine sunt și a început să-mi trimită flori și scrisori la teatru. De ziua lui, m-a invitat la petrecere și, după 12 ore de dans, m-a condus acasă și i-a spus mamei: «Doamnă oiubesc pe fiica dumneavoastră și vă cer mâna ei.» Ne-am căsătorit în 1966. Ne-am cumpărat o casă frumoasă, am mobilat-o și, când în sfârșit am crezut că totul este perfect, boala lui a venit ca un trăsnet: cancer pulmonar. Afost cumplit, opt luni a durat, fiind medic, era foarte greu să-i ascunzi. Nouă zile a fost în comă. Era ziua lui când am aflat diagnosticul și, din acel moment, n-am mai putut urca pe scenă. Și mult timp după moartea lui, n-am mai putut juca.”
La doar 29 de ani, Florina Cercel rămăsese deja văduvă, dar iubirea avea să-i umple din nou sufletul, peste șapte ani: „M-am recăsătorit cu un inginer. Un bărbat inteligent, frumos, dar extrem de gelos. L-am iubit și m-a iubit, dar nu și-a putut înfrânge gelozia. Cred că gelozia e o boală care se ia, începusem și eu să fiu geloasă, ne-a făcut rău la amândoi. Căsnicia noastră n-a mers. Am divorțat.”
După acest episod, a urmat o nouă poveste de dragoste, dar care s-a încheiat tot cu o dezamăgire: „Au fost opt ani minuna
I, dar s-au terminat printr-o mare dezamăgirea a mea. Sentimentele mele au fost puternic rănite și am suferit mult, un timp.” Azi, Florina Cercel mărturisește că nu are prea multe regrete, dar recunoaște că și-ar fi dorit să aibă un copil. Ea a fost o singură dată însărcinată, cu primul soț, dar a pierdut copilul din cauza unui turneu lung, obositor: „Aș fi avut azi un băiat în vârstă de 37 de ani. Aș fi dorit să fiu mamă...”
