Dragă Gică Hagi,
Nu o dată am declarat că mă număr printre simpatizanții echipei tale pentru simplul motiv că te simpatizez pe tine. Și, mai ales că sunt sătul la vârsta mea de mirosurile, dampfurile de clor și sulf emanate de-a lungul vremii de fotbalul nostru.
Cred chiar că el ar trebui să aibă cel puţin cinci-șase reviste de scandal în jurul lui, fiindcă asta produce din belșug și-n principal fotbalul - scandal. La orice divizie, la orice nivel. Un fotbal tabloid. Se văd de altfel și rezultatele din plin. Mai ales, la Națională. Căci peștele de la cap se-mpute, asta se știe. Și, se vede: miroase insuportabil capul fotbalului nostru. Prin toate măsurile lui de guvernare, mai nici una terminată: toate începute cu exces de buget. Asta se știe bine acolo sus la FRF - să pape bani. În tot acest peisaj Viitorul a fost Albă ca Zăpada fotbalului. Copila virgină. Pură. Și asta ai făcut-o cu niște copii talentați, mai toți ”văzuți ” de tine, încurajați, promovați, transferați, dar și vânduți.
Câștigarea titlului era, este un corolar. Un exemplu de ceea ce poate face ca patron, manager și antrenor, un fost mare jucător ca tine. M-ar fi durut, am mai spus-o, dacă ai fi pierdut titlul la TAS, m-ar fi durut rău. Și o repet, nu ca un caz particular, ca principiu. Se impuneau cinstea, munca și talentul. Dădeai speranța că și la noi se poate fără blaturi, aranjamente, cooperative, antante... Și, m-am bucurat enorm când ai confirmat. Când ai devenit și a doua oară în aceeași ediție Campion.
Dar, ce se-ntâmplă cu echipa acum e inexplicabil. Trei înfrângeri din 4 partide mi se pare îngrijorător. Ca simptom, nu ca situaţie ce poate fi depășită. Îmi amintești nu știu cum de balada emblematică a românilor, unde tu, Miorițo laie, ești interogată: Mioriţă laie,/Laie, bucălaie,/De trei zile-ncoace/Gura nu-ţi mai tace!/Ori iarba nu-ţi place,/Ori eşti bolnăvioară,/Drăguţă Mioară?
Și asta în condițiile în care ai adus câțiva jucători buni…, dar, recunosc, ai și dat. Nu e o nenorocire, e doar un început de competiție, dar vremea se cam duce, să nu ajungi în play-out. Și nici să repeți exemplele livrate de falimentul economic azi în plină glorie, vazi cazul Urziceni… Dar răul e-n teren la tine. Eu cred că el e la jucători. La relația cu ei, provocată de anumite presupuse atitudini ale tale. Uită-te-n grădină, Gică! La tine e răul, nu la alții… Și, răul nu e numai Țucudean… Ia, mai vezi tu!