Dragă Mihaela Buzărnescu,
Uite așa, din capul locului, din fruntea lată a scrisorii mele, îți fac o confidență: eu sunt un plezirist. Nu mă bucur atât de jocul de tenis excelent pe care voi, fetele României, ”Generația Halep”, “Halepinele Patriei” îl practicați contemporanamente (mi-a ieșit?!) ci mă bucur doar, numai, exclusiv, musai... de plăcerile oferite de el.
Și mă refer la victoria ta de miercuri asupra lui Ostapenko. Care mi-a devenit tare nesuferită de când cu Rolland Garos și Halep. Că atunci era să fac o comoție la cerebel, nu de căldură, ci de obidă. Pe onoarea mea, eram sigur că o vei bate, Miki! Căci, tu ești o încăpățânată a muncii, o îndărătnică, ține-te-ar Dumnezeu așa! Și, mai ales, sănătoasă. Că de aia ai stat atât amar de vreme ”la cutie”. Ea, aia mică, iaca o împrăștiată cu talent și forță ciocănar-proletară. Dar, concentare la ea, nema! Dă tare cu paru-n minge, dă-n fileu ca un pescar amator. Și, apoi prea face pe răsfățata - sau, chiar este. O individă puerilă, îmbufnată, păpușă urieșească, o balenă infantilă, albă, gomflată și pufoasă. Una de confundă mingea de tenis cu păpușelele de cârpă...
Ai fost senină, nu te-ai pierdut în fața faimei și a fizicului ei de Hercule. Și ai bătut-o liniștită. La pas. Cu calm. Cu metodă. Ești de o tenacitate stâncoasă, bazaltică, ești fabuloasă. Cu fizicul tău firav ca un zefir... Am văzut, da, când după meci la interviu, crainicul sălii se minuna de evoluția ta fabuloasă. Fa bu loa să!
Că, este! Să sari de pe la locul 500 mondial, la 43! E ceva incredibil. E ca la basmele românilor, unde Făt Frumos, parcă - el, da? - creștea-ntr-o zi cât alții-n șapte. Și vei mai crește! Acum de ce ți-am spus eu că sunt un plezirist cu ocazia meciului tău versus Ostapenko? Fiindcă tu ai bătut-o ” léger, très léger” pe cea mai nesuferită individă din tenis, care a bătut-o pe Simona “mea” când nu trebuia...într-o mare finală...să nu mai pomenesc! Evident, ea, balena letonă, este e cea mai nesuferită.. dar după Maria Șarapova. Maia ”Meldoniumova” i-aș zice, după numele dropsurilor favorite, rusoaicei - cândva frumoasă, azi cu tenul pătat - propriu și figurat - ravisantă cânva, azi cvasi-căzătură. Doamne, ce face drogul din rus!
M-ai bucurat nespus, dragă Miki. Și, te asigur, nu sunt singurul care se bucură. Am eu cel puțin un amic la Săbărenii de Giurgiu... mare amator de ruși și rusoaice... O bre, că știu ce e Ostapenko: ukrainiancă după tată, fost fotbalist la Metalist Harkov... da’tot din spațiul rus. Șade-n Letonia ca și poloneza Wozniațki în Danemarca... Se-ncurcă lumea, se-ncurcă...! Așa că, nu mai contează ce ai făcut ieri la Doha sau ce faci mâine. Asta din punctul meu de vedere. De plezirist. Dar...tu nu te lua după mine. Mergi mai departe, Miki! Bate tot! Învățați-i, fetelor, halepinelor, pe dohani culorile fundamentale ale spectrului:
Roșu. Galben. Albastru!
