Scrisorile lui Stanca. Dragă Angela Buciu,
Ne-am revăzut, după atâţia ani, de la Festivalul lui Nicolae Sabău, la Cicârlău, acum la amicul octogenar Benone Sinulescu, la Buzău. M-a bucurat că ai venit împreună cu Adriana, fiica ta, fost rocker la trupa feminină „Secret”, grup apărut din nebunul nouăzecism muzical românesc, cu soţul ei şi, mai ales, cu fiul lor, nepotul tău.
Fals!, nu e al lor, nepotul e întâi al bunicilor, se ştie...! Deci, ei au venit însoţiţi de al TĂU nepot, o scumpete de băieţel.... Dar scumpa-scumpelor ai fost tot tu. Cu vocea ta. Mereu aceeaşi. Proaspătă, cu stilul tău în care nuanţa e Regină. Căci, aşa cum nuanţezi mata, vorba din Caragiale, mai rar bobocule! Şi, dacă tot eşti atâta de bogată, ai adus cu tine nişte solişti, nişte concurenţi care erau să ia totul...dintre premii. Fiindcă, e părerea mea de jurat, în prima ediţie a Festivalului Concurs de Muzică populară, ”Benone Sinulescu,” zic, a fost un festival în festival....cel al locului dominat de cătecele lui Beni, o Benoniadă sublimă şi cel al ardelenilor aduşi şi pregătiţi sau nu de tine....
Ăsta este marele câştig al evenimentului ce denotă unitatea în diversitate a folclorului nostru. De altfel, viaţa, existenţa, realitatea titularului concursului, Benone Sinulescu, e aidoma împărţită între Siriul buzoian natal, sat de legendă şi Bârzava arădană a soţiei, Elena... unde azi vedeta stă, creează, mănâncă şi respiră. Repet, e un câştig atât de mare încât ar trebui ca organizatorii, dl primar Ctin Toma, practic naşul festivalului, Benone însuşi şi firma lui Ionuţ Pavel ”Spectaculis” să ţină seama în mod deosebit în anii care vin...Apoi, doamnă Angela, dacă am spune că mi-a plăcut cum la recital ai dominat scena cu statura-ţi impozantă ca o Regină a Cântecului, cu vocea inconfundabilă care curge cataractal, sunt obligat să apreciez şi modul în care ai jurizat. Cu calm şi multă îndemânare, cu înţelepciune, echilibru şi dincolo de frumuseţea-ţi răpitoare cândva, dominatoare azi, ai fost impozantă. De altfel, să fii într-un juriu înconjurat de mituri de statui vivante numite Angela Buciu, Benone, Tiberiu Ceia, a fost un mare privilegiu pentru mine. Atât de preţios încât nici nu mi-l mai doresc a fi repetat...Iar faptul că premiul cel mare a fost luat de un grup de 20 “drăgăicuţe” + 2 flăcăiaşi - copii superbi, grupul “Drăgăicuţele” e o garanţie clară că sublimele cântece ale lui Benone se vor eterniza, vor dăinui în aceşti prunci... în urmaşii lor... şi în urmaşii-urmaşilor lor....în veacul veacurilor...
