Scrisorile lui Stanca. Dragă Simona Halep,
Pe 28 fu ziua ta. 25 de ani… Ce vârstă! La mulți ani, la mulți bani, deși ai destul, dar dacă vei avea mai mulți, înseamnă că ai câștigat multe turnee tari.
Spre satisfacția ta financiară și morală…dar și a românilor (și aromânilor…) pentru fata lor… Te-a devansat și ziua Irinei Begu. Cu care tu nu vorbești. Și, nu e bine. La mulți ani și ei… Fii generoasă pe cât ești de frumoasă și de talentată. Lasă meschinăriile altora mai mici, mai mitici… Asta e mereu meteahna românească, dacă-s doi: să vrea-n aceeași teacă… Trist. Dacă ați fi o mie de fete de talent pricep, dar… Aveți-vă ca frații. Dacă nu, măcar ca surorile...
Halepina, ai fost locul 2, nu ai putut sparge plafonul. E greu, dacă nu imposibil, să treacă, nu tu oricine, de Serena Williams. E o forță a naturii, tanc de carne. Supraom, ba chiar neom… Acum ești locul 5, dar ce îmi place mie la tine, sau la cine-ți coordonează faptele majore, e că nu te arunci în gol. Îți calculezi pașii, gestica sportivă. Mulți te critică. Ei, și!? Nu te avânta în gol, ai grijă de cariera ta. Mai ales că ai numai 25 de ani!
Numai că, zău, ce nu-mi place la tine este răceala ta față de echipa României, calculul sec pe care ți-l lăudam mai sus. Renunță. Nu vreau să țin discursuri patriotice sterile și comunistoide. Vreau să cred că azi nu mai funcționează acel patriotism pecerist scremut, ci unul deliberat. Gândește-te, ce partid l-a pus pe Eminescu să scrie ”Doina”, de pildă? Era un imbold sincer, spontan al Poetului. Asta aș vrea și de la tine. Fii mai atașată. Nu e nevoie să-mi explici. Da, știu. Ești produsul familiei tale. Exclusiv. Care te-a susținut de una singură, cu sacrificii. Dar, Țara e Țara, nu o persoană, un președinte, un politruc. E România. Cerul ei intangibil și sfânt.
Azi ești o învingătoare. Cu ”sacii în căruță”… sau la bancă… Nu vreau să te demobilizez, ci să poți juca detașată de griji, degrevată de stresul existențial. O poți face numai din orgoliu … dar lasă și pentru Țară un cent, acolo… Pe Țară nu te poți supăra, ca manelistul ăla…Joacă pentru românașii care trudesc afară. Să aibă cu cine se mândri: cu ”Simona noastră”…Pricepi ce înseamnă asta pentru românii, bieții, care au ales – fără voia lor – Pribegia? Și pentru ceilalți mulți… pribegi în țara lor?!
