Cornel Constantiniu: «Acum sunt o jumătate de om»
Viaţa lui Cornel Constantiniu atârnă din nou de un fir de aţă. Dacă în urmă cu cinci ani, celebrul solist a reuşit să fenteze moartea, acceptând să i se implanteze, la o clinică din Viena, un aparat care transmite impulsuri la creier, iată că acum se află la o nouă răscruce.
„Bateriile aparatului s-au epuizat, au valabilitate doar cinci ani. Mi-e din ce în ce mai greu să merg şi să vorbesc. Mă văd nevoit să mă internez din nou la Spitalul Universitar din Viena, pentru a mi se schimba bateriile neurostimulatorului", ne-a declarat, cu tristeţe în voce, Cornel.
Pe lângă problemele de sănătate care vor să-l îngenuncheze din nou, Cornel, idolul femeilor din anii '80, întâmpină şi serioase probleme financiare, noua intervenţie chirurgicală necesitând suma de 15.000 de euro.
Artistul a fost invitat, miercuri, la gala premiilor VIP, unde a primit un binemeritat Premiu pentru excelenţă. Altădată, un bărbat plin de viaţă, Cornel este acum foarte trist, parcă resemnat cu destinul său: „Moartea fratelui meu geamăn, Mircea, în urmă cu şase luni, m-a terminat. Nu mai am chef de nimic. La ce mai e bun doar o jumătate de om? Când a murit, a luat jumătate din mine. Port doliu după Mircea, mi-am lăsat şi barbă. În amintirea lui vreau să scriu un roman. Din păcate, mă chinui de vreo doi ani să îl finalizez".
Operaţia din 2004 a durat 10 ore
Prima operaţie, efectuată în 2004, la Spitalul Universitar din Viena, de către medicul Alesch François, s-a dovedit o reuşită. La nici o lună de la spitalizare, Cornel începuse să vorbească aproape normal, chiar promitea să revină la cariera muzicală.
Intervenţia chirurgicală, care a costat în jur de 55.000 de euro, a fost foarte grea şi a durat mai bine de 10 ore. TVR a organizat atunci un teledon, în urma căruia s-au strâns 12.000 de euro, Guvernul României a plătit 30.000, restul de 13.000 de euro fiind donat de Casa de Sănătate.
În urmă cu un an mergea cu bicicleta
La mijlocul anului trecut, Cornel Constantiniu se simţea foarte bine, fotoreporterii Click! surprinzându-l la o plimbare cu bicicleta, prin Bucureşti. Acum, abia se mai poate deplasa, ajutându-se de două cârje.
Stă mai mult în casă şi, orice ar face, parcă nu-şi găseşte locul: „Cărţi nu mai pot citi, pentru că îmi obosesc ochii şi respir foarte greu, când mă concentrez. De plictiseală, pun mâna pe ciocan şi bat cuie în mobilă".
