Dănciulescu: «Vreau în America!»
"Danciu-gol" e unul dinte cei mai iubiţi fotbalişti de la Dinamo, club la care s-a întors a treia oară. Atacantul în vârstă de 34 de ani a acordat un interviu inedit în care dezvăluie latura sa mai puţin cunoscută.
Click!: Ce este mai simplu? Să fii fotbalist sau patron de restaurant?Ionel Dănciulescu: Nu mă ocup deloc de restaurantul pe care îl am. Eu mă duc acolo doar să mănânc. Cumnatul meu este responsabil cu afacerea. Eu deocamdată sunt cu fotbalul.
Cum îţi petreci timpul liber?Nimic spectaculos. Mă relaxez alături de familie, mă uit la televizor. Cât despre telefon, vorbesc mult la el şi-l închid abia la 23.00.
Pe Mihaela, cum ai cunoscut-o? Ce reprezintă ea pentru tine?Am cunoscut-o prin nişte prieteni comuni, ne-am plăcut şi gata. Fără ea n-aş fi reuşit să fac nimic în viaţă. Mihaela a îndurat multe şi nu pot decât să-i mulţumesc pentru că a fost alături de mine mereu. În deciziile legate de fotbal însă nu ne-am consultat. De multe ori ea mi-a dat sfaturi, dar eu am făcut cum m-a tăiat capul.
Tu nu eşti pasionat de curse de maşini, precum Florentin Petre?Peperoni (n.r. Fl.Petre) e diferit prin tot ce face. Lui îi place pescuitul, raliul, e un tip simpatic, ce mai. Nu, nu sunt atras de curse de maşini, plus că este un sport costisitor.
Citeşte şi:
Dănciulescu va fi secundul lui Andone
Dănciulescu, în faţa ziariştilor spanioli: „Ce-am făcut rău? Nu am jucat bine, nu am dat goluri?”
Ai o relaţie specială cu Marius Lăcătuş...Da, este naşul fetiţei mele Diana Maria. La Steaua ne-am cunoscut mai bine, apoi am păstrat relaţia. Marius şi Mariana, soţia lui, m-au ajutat foarte mult, sunt nişte persoane extraordinare, pe care te poţi baza întotdeauna. Reprezintă a doua mea familie, mă mândresc cu ei.
Cu ce ai rămas din experienţa Alicante?Am avut un an liniştit, fără stres. Mi-a plăcut atmosfera, dar mai ales oamenii de acolo. La meciuri mă duceam cu cinci-şase ore înainte, mă odihneam puţin, mâncam, era altceva. Cred că mulţi jucători ar da un randament mult mai bun în loc să stea câte şapte zile prin cantonament.
Crezi că şi-n România se poate aplica aşa ceva?Regulamentul este sfânt în Spania. Ai greşit? Plăteşti, nu mai joci, eşti „la revedere". Plus că orice om doarme cel mai bine în patul lui de acasă, nu altundeva, ştie ce are voie să mănânce şi ce nu şi este conştient că orice greşeală se poate întoarce împotriva lui. Cu toate că e greu să implementezi un astfel de sistem în România, eu aşa văd lucrurile.
Există vreun loc din lume pe care doreşti să-l vizitezi?America. Nu am ajuns niciodată acolo. Am înţeles că este totul diferit faţă de Europa. Am fost însă în Japonia. M-a impresionat cât de civilizaţi, curaţi şi respectuoşi sunt japonezii. Clădiri fabuloase, tehnologie de ultimă oră, totul este impresionant acolo. Dar vreau să văd şi America.
Te-ai stabili acolo? Nu. Mi-ar fi greu să mă stabilesc în altă ţară. Aici am familia şi prietenii. Deşi, dacă mai stăteam la Alicante un an, doi poate mă mai gândeam...
Ce nu ştiaţi despre Ionel Dănciulescu
* Nu este atras de calculator: „Ştiu doar să-l deschid şi să citesc ziarele. Nu am conturi pe site-uri de socializare, nu mă pasionează acest domeniu. E ca şi cum m-ai întreba ce compoziţie are clorul".
* Este fanul fotbalului american: „Mă uit la foarte multe meciuri. Ştiu foarte bine regulamentul. Dallas Cowboys e echipa mea favorită, cu toate că în ultimul timp nu prea am câştigat. Dar ne mândrim că avem cel mai frumos stadion din campionat".
* Colecţionează adidaşi: „Îmi plac la nebunie şi de aceea cumpăr mereu. Acum am un contract cu Nike în derulare. Nu am ajuns la o sută de perechi, asta şi pentru că am dat multe. Oricum, stilul sport mă defineşte. Rar mă îmbrac la costum".
* Îi place muzica hip-hop: „Prefer formaţiile noastre, dar şi din afară. Ascult Grasu, Bitză, CTC. Stilul underground îmi place pentru că este singurul gen de muzică cu mesaj. Muzica R&B nu-mi place pentru că ăia plâng prea mult".
* Adoră somnul de dimineaţă: „Îmi place să dorm mult dimineaţa. Sunt buimac dacă sunt forţat să mă trezesc devreme".
* Adoră ceasurile: „Am mai multe, cumpăr şi reviste de specialitate. Îl consider un accesoriu important. Fără lăntişoare, brăţări sau cerceii, doar ceasuri".
* Poartă numărul 41 la încălţăminte
* Nu se implică în treburile gospodăreşti: „Doar la cumpărături mai merg, în rest sunt afon. E aceeaşi situaţia ca şi în cazul calculatorului".
