Educatoarea lăutarilor de la puşcăria Rahova

"Gerry are o ureche muzicală ieşită din comun, aproape de urechea muzicală absolută", spune Gica şi ea ştie despre ce vorbeşte, atâţia deţinuţi au trecut pe la Club în zece ani de când lucrează la penitenciar, informează adevarul.ro.

„Dacă ascultă un cântec, citeşte linia melodică perfect şi e-n stare să reproducă imediat". Gerry e înalt, bruneţel şi la 36 de ani e un ţigan oacheş, cu bunele maniere. Le-a primit din familie - tatăl său este un lăutar respectat în branşă - şi le-a consolidat la petreceri, în relaţia cu clienţii.

În 1990, Gerry îşi ia un keyboard şi-şi face formaţie, Roial Grup Junior, în care îi cooptează pe copiii veteranilor de la Roial Grup, bandul al cărui solist fusese tatăl său. Toţi interlopii din Rahova şi Ferentari îi ştiau, iar cântările mergeau strună. Într-a unşpea, Gerry s-a lăsat de şcoală şi, chiar dacă părinţilor nu le-a convenit foarte tare, le-a închis gura cu „dacă te ia Fane Spoitoru la nuntă, nu te-ntreabă câte clase ai".

A cântat apoi şi-n armată, în ansamblul naţional al Ministerului de Interne, la „Ciocârlia". După armată a intrat în formaţia lui Mihăiţă Nămol, care era cumnat cu-n rapidist şi toate nunţile, botezurile, aniversările sportivilor erau ale lor. După aceea l-au luat cei de la Gipsy Orient, au cântat pe la restaurante bucureştene, „Budapesta", „Aluniş", „Giuleştina" şi apoi, când toate mergeau strună, s-a rupt filmul. Şi-a ajuns la puşcărie. „Azi ai tot şi mâine nu mai ai nimic", spune Gerry cu zâmbetul pe buze, „am intrat într-un anturaj nepotrivit. Trebuia să rămân la lăutăria mea", continuă.

„Îmi place să văd ce pot scoate ei mai bun, în desen, sculptură, poezie, muzică", spune Gica despre meseria ei, iar satisfacţia supremă este când, după program, în drum spre casă, o claxonează o maşină, şoferul scoate capul pe geam şi-i spune cu faţa scăldată de bucurie: „Doamna Gicaaaa, eu nu mă mai întorc la puşcărie!"

Citeşte aici celelate poveşti ale deţinuţilor.