VideoAstăzi s-a născut Ion Rațiu, cel care a dat cea mai frumoasă definiție democrației: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!“

Azi, 6 iunie, s-a născut Ion Rațiu, una dintre figurile emblematice ale exilului românesc și ale tranziției democratice de după 1989. Născut într-o Românie aflată încă în căutarea modernității politice, Ion Rațiu avea să devină, de-a lungul vieții sale, avocat, diplomat, jurnalist, om de afaceri și, mai presus de toate, un apărător constant al valorilor democratice. El este cel care a dat cea mai elegantă definiţie a democraţiei: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!“

Astăzi, 6 iunie, s-a născut Ion Rațiu

Personalitatea sa rămâne strâns legată de ideea de libertate politică, de presa independentă și de efortul de reconectare a României la spațiul occidental, într-o perioadă în care aceste obiective păreau imposibile.

Copilăria lui Ion Rațiu

Ion Rațiu s-a născut la 6 iunie 1917, în Turda, într-o familie cu tradiție și preocupări intelectuale. Încă din anii copilăriei, educația sa a fost orientată spre disciplină, cultură și responsabilitate civică.

A urmat cursurile liceale la instituții prestigioase din Turda și Cluj, iar mai apoi a studiat Dreptul la Universitatea din Cluj, unde și-a format baza juridică ce avea să îi definească ulterior cariera. În paralel cu studiile juridice, Rațiu a demonstrat un interes constant pentru economie și științe politice, ceea ce l-a condus către o pregătire academică internațională.

Ulterior, a continuat studiile în Marea Britanie, la Universitatea din Cambridge, unde a obținut un master în științe economice și un doctorat în științe politice – o etapă esențială în formarea sa ca intelectual european.

Exilul și lupta pentru România liberă

Ion Rațiu și Nicolae Rațiu.

Cariera sa profesională a fost profund marcată de contextul politic al celui de-Al Doilea Război Mondial. După o scurtă activitate diplomatică la Londra, Ion Rațiu a ales exilul, refuzând să se întoarcă într-o Românie aflată sub presiune politică și ideologică.

În Marea Britanie, și-a construit o carieră solidă atât în mediul privat, cât și în cel public. A activat ca jurnalist independent și colaborator al unor instituții media internaționale, devenind o voce importantă a exilului românesc.

Tot în diaspora, a fost implicat activ în organizații ale românilor din străinătate, promovând constant ideea unei Românii democratice și conectate la valorile occidentale. Prin conferințe, articole și intervenții publice, Rațiu a încercat să mențină viu interesul pentru situația politică din România în perioada comunistă.

Om de afaceri și promotor al presei libere

Pe lângă activitatea politică și jurnalistică, Ion Rațiu a fost și un antreprenor de succes. A fondat companii în domeniul transporturilor maritime și a dezvoltat afaceri internaționale, demonstrând o viziune economică modernă pentru epoca sa.

Un alt pilon al activității sale a fost presa. A fost implicat în fondarea și conducerea mai multor publicații, printre care proiecte dedicate libertății de exprimare a românilor din diaspora. După 1990, a revenit în România și a contribuit la dezvoltarea presei independente, inclusiv prin lansarea unor publicații importante ale perioadei de tranziție.

„Diferitele ocupații pe care le-am avut de la terminarea studiilor, gazetar în presa scrisă sau la Radio, agent în diferite societăți, om de afaceri sau patron, au însemnat pentru mine un mijloc, și nu un scop: un mijloc de cucerire a unei anume independențe economice și, eventual, al unei poziții de pe care să mă fac ascultat. Scopul a fost întotdeauna acela de a contribui la scoaterea țării din fundătura în care o aruncase Istoria și în care o mențineau profitorii ei de o clipă. O clipă cât o jumătate de secol. Cărțile pe care le-am publicat, conferințele pe care le-am dat, asociațiile la care am fost fondator sau co-fondator, contactele cu șefi de state sau oameni politici care aveau un cuvânt de spus în treburile lumii erau menite să servească acest scop”,  a scris Ion Rațiuîn jurnalul „În fine, acasă”.

Revenirea în România și rolul politic post-decembrist

Revenirea sa în țară, după Revoluția din 1989, a marcat un moment simbolic. Ion Rațiu s-a implicat direct în viața politică, devenind una dintre figurile importante ale Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat.

„M-am întors acasă în ziua de 24 ianuarie 1990. Primul drum l-am făcut la Turda. Am revăzut casa părintească, am regăsit oameni și locuri. Și, într-adevăr, nimic nu a fost în zadar: printre acești oameni și în aceste locuri sunt acasă. Chiar dacă locurile s-au mai schimbat, casa părintească aparține alto-ra, oamenii cunoscuți, câți mai sunt în viață, sunt mai bătrâni, ca și mine, iar cei noi mă descumpănesc, uneori. Ciclul exilului a luat sfârșit pentru mine, lucrurile au intrat în făgașul normal. Căci exilul, fie el și de 50 de ani, este temporar, iar întoarcerea acasă, definitivă. Fericit ca Ulise…

Da, cred că pot să spun cu toată tăria că mă consider un om fericit: pentru că am avut norocul să trăiesc destul pentru a vedea istoria reintrând în matca și că mi s-a acordat cea mai mare demnitate, aceea de a-mi sluji țara. Pe lângă asta, toate celelalte neplăceri, înfrângeri, dezamăgiri le consider bâlbâieli ale unei lumi pe cale de primenire. O lume pe cale să-și vindece rănile și să-și construiască sau reconstruiască o morală. Optimismul meu robust mă face să cred astfel ”, a mai spus el.

După cei 50 de ani petrecuți, forțat, peste hotare, Ion Rațiu a spus că nu e nimic mai important pentru el decât întoarcerea acasă.

„Cine a cunoscut experiența exilului, știe la fel ca mine, că nimic nu prețuiește mai mult decât întoarcerea acasă. Timp de 50 de ani, pentru că nu am vrut să cer o altă cetățenie, statutul meu a fost desemnat cu acest cuvânt de ocară: „apatrid“. Iar principalul meu act de identitate, care ținea loc de pașaport și de orice altceva, era așa-zisul travel document, titre de voyage, pe care era spe cificat între paranteze Convenția din 28 iulie 1981. Ceva asemănător plăcuței matricole pe care o au asupra lor soldații în război, deținuții și prizonierii. Eram, eu și asemenea mie, toți cei aflați în aceeași situație, soldații întârziați ai unui război pierdut, prizonieri în lumea liberă, deținuții propriei noastre conștiințe, care se încăpățânează să creadă că Istoria mai putea fi revizuită și omul poate ieși de sub vremuri. Acest document, paradoxal și providențial în același timp, îmi dădea dreptul să călătoresc oriunde în lume, mai puțin acasă. Așa încât, timp de 50 de ani, acasă a însemnat la Londra sau la Paris, la Zermatt sau la Savannah, dar niciodată la Turda, la București sau la Cluj”, mai nota el.

A candidat la alegerile prezidențiale din 1990, într-un moment de redefinire politică pentru România, și a continuat ulterior să activeze ca parlamentar, fiind ales deputat în mai multe legislaturi.

Discursul său public era caracterizat de o susținere fermă a democrației, a statului de drept și a libertății de exprimare, elemente esențiale într-o societate aflată în tranziție.

Ion Raţiu a murit la Londra, la 17 ianuarie 2000, înconjurat de familie. A fost înmormântat, la dorința sa, în oraşul său natal, Turda.