A murit soţia lui Ion Raţiu. «Cu soţul meu preşedinte, România ar fi fost o ţară prosperă»
Dumnezeu s-o odihnească! Elisabeth Pilkington Raţiu, soţia omului politic Ion Raţiu, a murit miercuri la Londra, în vârstă de 94 de ani.
În vara lui 2010, la vârsta de 88 de ani, Elisabeth Raţiu a acordat cotidianului “Adevărul” un amplu interviu, în care a vorbit despre cum ar fi arătat România dacă soţul ei ar fi câţtigat alegerile prezidenţiale din 1990 şi despre incursiunile sângeroase ale minerilor în Bucureşti.
“La sfârşitul lui ianuarie 1990 a fost prima vizită alături de soţul meu, după exilul de 50 de ani. Am fost imediat impresionată cum, în ciuda tuturor dificultăţilor, oamenii se îngrijeau de felul în care se îmbrăcau şi am fost uimită de generozitatea românilor, în ciuda cozilor lungi la mâncare. Am întrebat o femeie de unde a cumpărat o plasă cu fructe, pe care o ţinea în mână, şi imediat mi-a dat unul”, povestea Elisabeth Raţiu în interviu. “Eram optimist în privinţa alegerilor, deşi ştiam că soţul meu nu va fi acceptat decât de oameni care sunt gata să accepte o democraţie. În acel moment, nu am realizat cât de departe sunt cei mai mulţi dintre români de gândirea democratică”, adăuga soţia omului politic.
“Avea inspiraţia şi energia să conducă”
Elisabeth Raţiu şi-a imaginat cum ar fi fost România dacă Ion Raţiu ar fiu ajuns la Cotroceni. “În 1990, chiar dacă nu avea nicio vină, opinia publică nu era interesată de aceste probleme, pentru că regimul Ceauşescu interzisese accesul la astfel de informaţii. O Românie cu Ion Raţiu preşedinte ar fi fost cu siguranţă mai prosperă, pentru că ar fi fost o ţară în care oamenii ar fi fost încurajaţi să fie responsabili pentru ei înşişi şi pentru problemele importante, decât să aştepte să primească soluţii de la alţii. (…) Chiar cred că Ion Raţiu avea inspiraţia şi energia să conducă politica României”, afirma soţia omului politic de la PNŢ-CD.
“Am găsit locuinţa devastată”
Invazia minerilor din Valea Jiului la Bucureşti în iunie 1990 nu putea fi uitată de Elisabeth Raţiu. “Când m-am întors, după câteva săptămâni, am găsit locuinţa devastată! Televizorul, radioul, toate electrocasnicele dispăruseră, cu excepţia unui cuptor cu microunde despre care, în mod evident, minerii credeau că nu are valoare, pentru că nu văzuseră unul până atunci. Aşa-numiţii mineri au venit în Bucureşti la ceva timp după ce se aflase rezultatul alegerilor. N-am să uit niciodată drama din acele momente. Experienţa i-a redat soţului meu puterea de a lupta în continuare, dacă nu ca preşedinte (rezultatul alegerilor arătând că acest lucru era imposibil), măcar ca un lider local ales pe cale democratică. Astfel, a acceptat să fie deputat de Cluj”, adăuga ea.
Papionul şi democraţia
Ion Augustin Nicolae Raţiu (1917 – 2000) a fost un om politic român, reprezentant al Partidului Naţional Ţărănesc (devenit după 1990 Partidul Naţional Ţărănesc –Creştin Democrat). Din 1940 şi până în 1990 a trăit în Regatul Unit al Marii Britanii. A fondat la Londra, în 1984, Uniunea Mondială a Românilor Liberi. După Revoluţie, politicianul cunoscut şi pentru papionul de care se despărţea rar a apus umărul, în ianuarie 1990, la refacerea PNŢ-CD, alături de Corneliu Coposu. A candidat la funcţia de preşedinte al României la alegerile din mai 1990, obţinând 4,29 % din voturi şi clasându-se pe locul 3, după Ion Iliescu şi Radu Câmpeanu. Ion Raţiu are 2 copii, Indrei Raţiu şi Nicolae Raţiu. “Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine” – aşa obişnuia să definească Raţiu democraţia, citându-l pe filosoful francez Voltaire.
Politicianul român murit la Londra şi, conform dorinţei sale, a fost înmormântat în oraşul natal, Turda.
