Ce avere avea Ion Iliescu: „Prefer să mor sărac și cinstit”
Fostul președinte al României, Ion Iliescu, nu avea o avere fabuloasă, aceasta fiind compusă din câteva bunuri mobile și imobile, plus pensia. Primul președinte postdecembrist al României, Ion Iliescu, a locuit în ultimii ani împreună că soția sa, Nina, într-un imobil din cartierul Primăverii, pe strada Moliere din București, o vilă pe care a achiziționat-o în 1997, după ce a pierdut alegerile pentru șefia statului.
După Revoluție, el a primit un apartament de circa 150 mp cu chirie în imobilul de pe Str. Moliere, iar ulterior, în 1996, a beneficiat de o ordonanță specială, alături de mai mulți înalți demnitari, și a cumpărat locuința cu echivalentul a circa 7.000 de dolari, după cum relata presa vremii, scrie adevarul.ro. Ulterior, în 2008, Ion Iliescu a primit în proprietate și terenul de peste 1.000 de metri pătrați din jurul casei. Pe lângă această locuință, fostul președinte deținea și un apartament de 156 metri pătrați, cumpărat în anul 1996, tot în București.
Ion Iliescu era cunoscut și pentru pasiunea sa pentru artă. A deținut o colecție de tablouri și opere de artă evaluată, neoficial, la câteva mii de euro.
Newsweek România scria în 2023 că, în luna octombrie a aceluiași an, Ion Iliescu a primit o pensie în valoare de 20.861 de lei – echivalentul a aproximativ 4.200 de euro la cursul valutar din acea perioadă. Suma era acordată de Casa de Pensii a Municipiului București și reflecta statutul său de fost președinte al României.
Iată ce i-a răspuns lui Ionuț Vulpescu în podcastul Avangarda!
Ionuț Vulpescu: O sintagmă care a făcut carieră e „sărac și cinstit”. O susțineți și azi?
Ion Iliescu: Desigur, dar asta nu înseamnă că a fi bogat e incompatibil cu a fi cinstit. Ce nu am suferit însă niciodată a fost să văd oameni de stânga cu buzunarele pline. A fi la stânga e un mod de viață. Nu poți reprezenta interesele claselor defavorizate trăind într-un răsfăț. „Sărac și cinstit” a fost și antidotul pentru ca stânga să nu devină cinică sau necredibilă. Cred însă că bunăstarea și cinstea nu sunt incompatibile. Eu am spus atunci, „decât să mă îmbogățesc pe căi necinstite, prefer să mor sărac și cinstit”.
