FotoCum arată căminele studențești din România vs cum arată cele din Germania. Detaliile care fac diferența în viața studenților
Viața la cămin este, pentru mulți studenți, prima experiență reală de independență. Însă condițiile diferă considerabil de la o țară la alta, iar aceste diferențe influențează direct confortul, rutina zilnică și chiar modul în care studenții își creează un spațiu personal.

Pentru a înțelege mai bine contrastul, experiențele a două studente – una din Iași și una din orașul german Hildesheim – conturează două realități destul de diferite.
În România, obținerea unui loc într-un cămin de stat este departe de a fi garantată. Capacitatea totală este limitată, iar numărul studenților depășește cu mult locurile disponibile, ceea ce face ca doar o mică parte dintre ei să beneficieze de această opțiune.
Practic, doar aproximativ o cincime dintre studenți ajung să locuiască în căminele de stat, ceea ce transformă această oportunitate într-una greu de obținut.
Cei care reușesc totuși să prindă un loc descoperă rapid că avantajul prețului redus vine la pachet cu compromisuri.
Camerele sunt mici, de obicei împărțite cu încă o persoană, iar spațiile precum baia și bucătăria sunt comune. Mobilierul este minimal, iar camera oferă mai degrabă un punct de plecare decât un spațiu gata de locuit.
Studenții trebuie să își aducă toate lucrurile și să găsească soluții pentru a organiza un spațiu limitat în care se adună rapid haine, cărți, obiecte personale și tot ce ține de viața de zi cu zi.
Diferențe de spațiu, costuri și confort

Experiența Biancăi Deleanu, studentă la Facultatea de Arhitectură „G.M. Cantacuzino” din Iași, reflectă realitatea multor studenți din România.
Ea locuiește într-o cameră de aproximativ 10 metri pătrați, pe care o împarte cu o colegă. „Majoritatea camerelor din căminul meu sunt de două persoane. Cea în care stau eu cred că are 2,7 x 4 metri, asta înseamnă undeva la 10,8 metri pătrați, ceea ce nu este nici foarte puțin, dar nici foarte mult. Te descurci!”, povestește ea, citată de Lovedeco.
La început, spațiul era dotat doar cu strictul necesar – paturi și un dulap –, însă în timp au fost adăugate și alte piese utile.
„De anul acesta, s-au schimbat lucrurile. Pentru că pot exista situații mai dificile acasă, ori nu toată lumea poate sau vrea să investească în mobilierul din cămin, au adus un dulap pentru haine mai mare sau un dulap pentru depozitare, două birouri și două scaune, dar și două rafturi”, explică studenta. Costul pentru acest tip de cazare rămâne unul accesibil: 135 de lei pe lună.
În Germania, situația este diferită în mai multe privințe. Medeea Stark, studentă la un master în Hildesheim, locuiește singură într-o cameră de aproximativ 12 metri pătrați. „Camera mea actuală are o suprafață de 12 metri pătrați și e una dintre cele mai mici disponibile”, spune ea. Spre deosebire de România, aici fiecare student are propria cameră.
Prețurile sunt însă mai ridicate. „Chiria costă între 220 și aproximativ 300 de euro”, explică Medeea, adăugând că spațiile mai scumpe pot include și baie proprie. Mobilierul este simplu și funcțional: „Mobila este simplă, relativ minimalistă. Ai un pat de o persoană, un șifonier (prea mic dacă mă întrebați pe mine), un birou spațios și niște rafturi pentru depozitare. La intrare, este montată o chiuvetă despărțită de restul camerei printr-un mic paravan”.
Libertatea de a-ți personaliza camera
Diferențele nu țin doar de spațiu și costuri, ci și de libertatea de a personaliza camera. În România, studenții au libertate aproape totală în amenajare.
„Nu există o regulă anume în ceea ce privește amenajarea. Poți să bați cuie, poți să lipești chestii pe pereți, îți poți pune tapet, îți poți pune rafturi. Poți face cam orice simți nevoia ca să-ți exprimi personalitatea și să faci un spațiu intim”, spune Bianca.
Există totuși și câteva restricții punctuale: „Nu ai voie să ai plită în cameră sau să îți întinzi rufele la geam”.
În Germania, regulile sunt mult mai stricte. „Se cere o garanție, reprezentând chiria pe trei luni. Această garanție asigură faptul că studentul va păstra camera în aceleași condiții în care i-a fost încredințată”, explică Medeea.
Modificările sunt limitate aproape complet: „Zugrăvirea iese complet din discuție, deoarece camerele sunt zugrăvite după plecarea fiecărui student. Nu ai voie să bați cuie în pereți sau să pui șuruburi în mobilă… practic, nu ai voie să modifici nimic”.
Ce soluții a găsit Medeea, în ciuda limitărilor

Chiar și cu reguli stricte, există metode prin care spațiul poate fi personalizat. Medeea a ales să rearanjeze mobilierul și să adauge obiecte decorative care nu afectează structura camerei.
„Mi-am mutat mobila, pentru că sunt pasionată de Feng Shui și încerc, în orice spațiu în care locuiesc, să aplic câteva principii pe care le consider relevante. A… și oglinda. E a treia oară când locuiesc în Germania la cămin și, de fiecare dată, am cumpărat altă oglindă!”
Pentru a evita deteriorarea pereților, a găsit alternative practice: „Oglinda auto-adezivă este cea mai bună, ușor de montat pe orice ușă. Am cumpărat-o de la Ikea, lipiciul adeziv se dezlipește foarte ușor de pe ușă cu puțină apă caldă”.
Decorarea a continuat cu obiecte mici și accesibile: „Magazinele mele preferate sunt Henna și Flying Tiger, dar și TK Maxx. Acolo găsesc mereu mici decorațiuni interioare, nu dau pe ele mai mult de 10 euro și le urmăresc, în general, la reduceri”.
Amintirile personale au devenit parte din decor: „Sunt o mare colecționară de amintiri. Poze, scoici, pietricele, castane, bilete de autobuz din locurile în care am fost”.
Atmosfera este completată de detalii simple: „Mai am chestia asta cu beculețele… Mi-am montat tot felul de instalații de beculețe în cameră”, dar și de parfumuri ambientale: „Am mereu bețișoare parfumate… când deschid ușa de la cameră pare că tocmai am scos o prăjitură din cuptor”.
Cum se transformă o cameră simplă într-una „de acasă”
În România, libertatea mai mare vine și cu responsabilitatea amenajării de la zero. „La început, camera de cămin studențesc e goală și urâtă, este exact cum o lasă cel care a stat înainte”, spune Bianca.
Primul pas a fost renovarea: „te apuci să văruiești tu – cel puțin așa a fost în cazul meu”.
Apoi, decorarea a fost realizată treptat: „Mai pui niște beculețe, ca să fie cozy, niște tablouri, poze și alte chestii drăguțe”.
De-a lungul anilor, colecția de obiecte decorative a crescut: „În primii ani, cumpăram multe decorațiuni, rame de tablouri, lumânări parfumate, luminițe sau alte obiecte care să lumineze, panouri de agățat diverse sau de scris pe ele, borcănașe, vaze, plăntuțe și alte lucruri mici”.
Totuși, spațiul limitat influențează alegerile: „Fiind destul de puțin loc, nu îți vine să mai aduci alte obiecte de mobilier, e mai bine să ai pe unde merge”.
Spațiile de depozitare: suficiente sau nu?
Gestionarea spațiului este o provocare constantă. Bianca a învățat în timp să reducă lucrurile transportate: „La început de an, mă burdușeam cu de toate… însă, cu timpul, înveți ce îți trebuie și ce nu”.
Etajul superior a influențat și mai mult acest obicei: „îmi este super inconfortabil să car atâtea lucruri până la etajul trei”.
În cazul Medeei, soluțiile au fost diferite: „Am mulți pantofi… dar nu încăpeau”, spune ea, motiv pentru care a improvizat spații suplimentare: „mi-am cumpărat un pantofar… și mi-am amenajat în spatele ușii un mic cuier”.
Ce contează, de fapt, pentru studenți
Deși în ambele țări există spații comune, modul în care sunt folosite diferă. În România, bucătăriile sunt funcționale, dar interacțiunea între studenți este mai redusă. „Pe fiecare etaj este o bucătărie foarte bine echipată… suntem destul de mulți, dar eu zic că e ok și așa”, spune Bianca.
În Germania, viața socială este mai activă: „există o bucătărie open space cu living room. Acolo ne întâlnim, socializăm seara, gătim împreună, mâncăm împreună”, povestește Medeea.
Există chiar și spații dedicate socializării: „Există și o cameră de petrecere… dotată cu sisteme de redare a muzicii, mese, scaune”.


































