Cum funcționează Coranul asupra minților. Explicația efectului hipnotic pe care îl are cartea sacră a musulmanilor

Toată lumea știe că Mahomed, deși aproape sigur analfabet, era un excepțional mânuitor al cuvântului și că și-a convins și convertit primii discipoli prin Vorbă. De aceea, pretenția “islamologilor” de salon de a emite ridicole opinii despre Coran pentru că l-au “citit în traducere” este doar o fuduleală ignorantă. Coranul funcționează prin sunet și magia sonoră a jocului cu cuvintele, prin analogii fonetice și rezonanță logotetică așa cum știa să o facă Mahomed, un autentic șaman și manipulator prin recitare, explică Dan Alexe, scriitor, lingvist, cineast și jurnalist.

Coranul a fost compus de Mahomed de-a lungul multor ani, în dialectul tribului său de la Mecca (Quraysh), dialect ce diferea suficient de cele ale celorlalte triburi din restul peninsulei arabice pentru a duce la mari divergențe între textul scris și pronunția lui (tradiția acceptă șapte dialecte, cu mari diferențe, care au fost unificate forțat după redactarea definitivă a Coranului, la câțiva ani după moartea lui Mahomed), potrivit cabalinkabul.com.

Între timp acel dialect de la Mecca al lui Mahomed a devenit araba clasică. (...)

Surah 96 (a Cheagului de sânge)

Pentru a înțelege violenta magie a Coranului (قرآن qurʼān, sau القرآن‎ al-qurʼān) trebuie ascultate măcar două versete (ayat, care mai înseamnă și semne, pur și simplu, de aici denumirea persană a autorității religioase supreme la șiiți: Ayatollah, ayat-Allah: Semnul lui Allah).

Iată surata 96, cea a “Cheagului de sânge“. E numită așa pentru că, în tradiția coranică, omul este creat de Dumnezeu dintr-un “cheag de sânge”: ‘alaq علق.

Partea dintâi a acestei sura (capitol), primele 5 versuri, e considerată unanim a reprezenta cea dintâi revelație a lui Mahomed. (...)

Aceste câteva versuri din sura 96 a “Cheagului de sânge” joacă pe aliterație, pe folosirea alternativă a sunetului transcris de noi Q și care e reprezentat în arabă prin litera numită qof sau qoph: ق

Vine din fundul gâtului și colorează emfatic fiecare cuvânt în care apare. Este, de altfel primul sunet din numele Coranului (قرآن qurʼān) și ultimul sunet din numele cheagului de sânge (‘alaq علق). Coranul însemnând de fapt: Recitare, sau Lectură. (...)

Acum: primele versete pronunțate și recitate vreodată în public de Mahomed au jucat magistral pe o aliterație hipnotică a lui Q cu alte sunete emfatice. Iată aceste 5 versuri transcrise și traduse (doar primele 5, restul suratei a fost adăugat mult mai târziu). Ascultați recitarea, de la secunda 5 (prima frază e doar o formulă ritualică de introducere a fiecărui capitol, bismillaah ir-Rahmaan ir-Raheem, în numele Domnului etc.)

1. IQra bismi rab bikal lazee khalaQ

2. KhalaQ al-insaana min ‘alaQ

3. IQra wa rab bukal akram

4. Al lazee ‘allama bil Qalam

5. ‘Al lamal insaana ma lam y’alam

• Citește în numele Domnului care te-a făcut

• Care a făcut omul dintr-un cheag de sânge

• Citește și Domnul va da

• E cel care v-a învățat să folosiți condeiul

• Care l-a-nvățat pe om tot ce nu știa.

Efectul e magnetic prin aliterația lui iQra (citește!) khalaQ de două ori, urmat de alaQ. Felul în care primul și al doilea vers se încheie emfatic cu –Q și au un Q în primul cuvânt, după care versul 3 începe iar cu iQra iar 4 sfârșește cu un nou Q– în qalam (calamul, instrumentul de scris):

Prin forța sa invocatoare și prin magia sonoră avem aici un limbaj profetic de cea mai înaltă calitate, la nivelul unuiu Iezechiel (în Vechiul Testament), sau al Predicii de pe Munte în Noul Testament.

Iată încă o variantă sonoră, căci fiecare predicator are stilul său personal. Să ne gândim la felul total diferit în care doi muzicieni de jazz ar interpreta aceeași partitură:

Indemnul iQra începe de la secunda 13: