Video145 de ani de la nașterea lui Tony Bulandra, prințul scenei românești. 5 lucruri mai puțin știute despre marele actor. „Nu eram un elev prea bun. Capul nu-mi era la învățătură”

În fiecare an, ziua de 13 martie amintește iubitorilor de teatru de nașterea unuia dintre cei mai mari actori ai scenei românești. În această zi, în anul 1881, la Târgoviște, venea pe lume Tony Bulandra, actor, director de trupă, organizator și animator al vieții teatrale românești, un artist care a marcat profund cultura română în prima jumătate a secolului XX.

145 de ani de la nașterea lui Tony Bulandra, prințul scenei românești.

Timp de peste patru decenii, numele lui Tony Bulandra a fost asociat cu marile roluri romantice ale dramaturgiei universale, cu spectacole de referință și cu proiecte teatrale ambițioase care au modernizat scena românească. Actorul nu a fost doar interpretul unor personaje memorabile, ci și unul dintre cei mai importanți organizatori ai teatrului din epocă, implicat în conducerea unor companii dramatice, în realizarea repertoriilor și în formarea unor generații de artiști.

„Teatrul este viața mea”, obișnuia să spună marele actor, iar întreaga sa existență a demonstrat că această frază nu era doar o declarație, ci o realitate trăită zi de zi.

Copilăria la moșie și începutul unei pasiuni

Tony Bulandra s-a născut la 13 martie 1881 în Târgoviște, într-o familie numeroasă. Tatăl său, Anton Bulandra, provenea din Bucovina, iar numele familiei ar fi derivat din „Buleandră”, un nume întâlnit în acea zonă. Deși fusese pregătit pentru farmacie la München, Anton Bulandra s-a dedicat mai ales agriculturii și exploatării petrolului, administrând o moșie întinsă la Slobozia Moară, lângă Ghergani.

Mama viitorului actor, Elena Schwab, provenea din familia unui farmacist care avusese „spițerii” la Turnu Severin și Calafat. Familia Bulandra a avut 11 copii, iar viața la moșie a marcat profund copilăria viitorului artist.

Actorul își amintea peste ani cu nostalgie acea perioadă, scriu cei de la ChindiaMedia: „Copilăria mi-am petrecut-o la moșie, la părinții mei. Nu voi uita niciodată clipele când porneam și sburdam pe întinsul câmpiei, în bătaia soarelui, printre lanuri… Asta e tot… Liceul, l-am făcut la București. Nu eram un elev prea bun. Capul nu-mi era la învățătură. În schimb, declamam la toate serbările școlare. De pe atunci, se născuse, în sufletul meu, dragostea pentru teatru…țin minte că primul spectacol pe care l-am văzut, a fost la Grădina Dacia. Când eram în clasa VI-a de liceu am intrat la conservator. Părinții mei s’au opus. A trebuit să le promit solemn că îmi voi da bacalaureatul. Cu condiția aceasta mi-au îngăduit…la conservator, am fost elevul maestrului Nottara…Eram unul dintre elevii săi preferați…Își puneau mari speranțe în talentul meu…Sunt fericit că așteptările nu i-au fost înșelate…“.

Studentul maestrului Nottara

Destinul artistic al lui Tony Bulandra s-a legat decisiv de marele actor Constantin I. Nottara, sub îndrumarea căruia a studiat la Conservatorul de Artă Dramatică din București.

În 1902, Bulandra a debutat pe scena Teatrul Național din București, în piesa „Pygmalion” de Bengescu-Dabija, interpretând rolul Phadrel. Nu a fost un drum lipsit de dificultăți: în timpul studiilor a picat examenul de bacalaureat și, rușinat să dea ochii cu familia, a plecat în turneu cu trupa lui Nottara, interpretând rolul lui Laert din „Hamlet”.

Actorul povestea cu umor și sinceritate acel moment: „Mi-am dat bacalaureatul. Părinții mei, ar fi vrut să mă facă avocat…Am dat chiar și un examen la drept. Pe urmă m-am lăsat. Teatrul devenise marea mea pasiune. Am plecat la Paris, unde am urmat cu Silvain. Reîntors în țară, am debutat pe scena Teatrului Național cu rolul Phadrel din Pygmalion”.

Dragostea pentru Lucia Sturdza

Viața personală a lui Tony Bulandra a fost legată indisolubil de cea a marii actrițe Lucia Sturdza Bulandra, una dintre cele mai puternice personalități ale teatrului românesc.

Cei doi s-au cunoscut pe scenă și au jucat împreună în filmul mut Amor Fatal, regizat de Grigore Brezeanu, unul dintre primele filme din istoria cinematografiei românești. Premiera a avut loc în 1911, iar la câteva luni după acest proiect artistic, pe 5 aprilie 1912, cei doi s-au căsătorit.

Parteneriatul lor a fost unul rar: artistic, intelectual și sentimental. Împreună au pus bazele unor companii teatrale importante și au contribuit decisiv la modernizarea teatrului românesc.

Secretul succesului pe scenă

În cartea „Amintiri… Amintiri…”, scriu cei de la Adevărul, Lucia Sturdza Bulandra a încercat să explice misterul succesului actorului. „Am stat uneori în sală în timp ce juca şi m-am simţit fermecată de sonoritatea vocii sale, de dicţiunea perfectă, de uşurinţa debitului, de lipsa de artificialitate şi de trăirea intensă a stărilor sufleteşti întru totul adaptate vîrstei personajului sau mediului în care se petrecea acţiunea.

Am urmărit armonizarea gesturilor şi atitudinilor sale cu caracterul personajelor reprezentative ale atîtor timpuri: într-un fel gesticula în Cidul şi altfel în Karl Heinz. S-ar părea ciudat că trebuia să asist la repetiţii şi spectacole pentru a putea să înregistrez mai bine diferitele aspecte şi amănunte ale interpretărilor atît de variate pe care le-a realizat Tony Bulandra.

Şi totuşi, e adevărat; acasă, Tony nu-şi învăţa rolurile cu voce tare. Noi discutam împreună conţinutul textelor, analizam caracterele diferitelor personaje ale piesei, mai întîi pe fiecare în parte, apoi în interdependenţa lor. Stabileam punerea în scenă“.

Actrița a explicat și unul dintre marile atuuri ale soțului ei: cultura vastă și interesul pentru toate formele de artă.

„Ceea ce l-a ajutat pe Tony în munca lui teatrală a fost cultura generală, dobîndită mai întîi la Conservator şi pe urmă la Paris, necontenit lărgită prin urmărirea tuturor manifestărilor de artă: reprezentaţii ale actorilor străini, expoziţii de pictură şi sculptură, sport etc.

Toate la un loc completau baza artistică în care se împleteau darul înnăscut şi dragostea pătimaşă pentru artă. Simpatia ce iradia din el l-a ajutat mult să cucerească publicul care întotdeauna se lasă atras de adevăr, frumuseţe şi lumină“.

Actor, director și creator de teatre

Pe lângă cariera de actor, Tony Bulandra a fost un adevărat constructor al vieții teatrale românești.

El a înființat sau a condus mai multe companii teatrale importante, printre care:

• Compania dramatică Mărioara Voiculescu-Bulandra
• Teatrul Modern
• Teatrul Comedia (care va deveni ulterior Teatrul Regina Maria)
• Compania Bulandra-Maximilian-Storin

În aceste teatre s-au montat spectacole importante, iar publicul românesc a descoperit dramaturgia marilor autori europeni: William Shakespeare, Anton Pavlovici Cehov, Henrik Ibsen, George Bernard Shaw sau Lev Tolstoi.

Bulandra nu era doar actor: regiza spectacole, traducea piese din mai multe limbi, desena decoruri și organiza turnee.

Un „prinț” al scenei românești

Farmecul lui Tony Bulandra era remarcat de public și de critică. Actorul avea o siluetă elegantă, o voce armonioasă și o prezență scenică seducătoare.

Multe doamne veneau la teatru special pentru a-l vedea, iar presa epocii îl descria drept unul dintre cei mai fermecători actori ai generației sale.

Poetul Tudor Arghezi i-a dedicat un text emoționant, după moartea sa:

„Îi sînt dator, cînd frunzele încep să se ivească, să las o foaie să-i cadă din caiet pe mormînt. Îi sînt dator pentru că l-am ascultat pe vremuri corect şi sobru în personajul jucat, pentru că l-am văzut trăindu-se pe scenă cu încredinţare…

Nu mi-a părut niciodată actor pe scenă: era personajul adevărat, întreg în sine însuşi, era concentrat pînă la metal. Îi sînt dator că se purta ca un prinţ, că vorbea graiul pe care-l adunăm cu condeiul din peliniţă şi mălură, între ţiganii accentului şi ai conduitei, ca Făt-Frumos…“.

Tony Bulandra a murit la 5 aprilie 1943, la București, după o carieră de peste 40 de ani. A fost înmormântat în Cimitirul Sfânta Vineri.

La funeraliile sale, directorul teatrului municipal, Horia Oprescu, a rostit un discurs impresionant:

„Cu Tony Bulandra se duce un adevărat prinț al teatrului românesc. De 40 de ani încoace, acest mare actor a pus în slujba Țării Românești, un talent strălucit, o plasticitate fizică plină de noblețe, o muncă uriașă… Pentru marele public, Tony Bulandra era vedeta strălucită, căreia ropotele de aplauze i se adresau cu adevărată admirație și afecțiune…“.

5 lucruri mai puțin știute despre Tony Bulandra

• Nu își învăța replicile cu voce tare – Tony Bulandra nu recita replicile personajelor sale. În schimb, analiza cu soția sa conținutul textelor, caracterele personajelor și punerea în scenă, cerându-i să-l asculte doar pentru a verifica dacă le memorase perfect.

• Desena decorurile și controla toate detaliile scenice – Tony fixa dimensiunile decorurilor cu o precizie atât de mare încât niciodată nu a fost nevoie de ajustări după ce ajungeau pe scenă.

• A fost implicat în primul film românesc “Amor Fatal” – Deși era celebru pe scenă, actorul a apărut în scurtmetrajul regizat de Grigore Brezeanu în 1911, dar filmul nu a avut succes la public pentru că tehnica cinematografică încă nu era adaptată pentru actorii de teatru.

• Familia sa era numeroasă și legată de servicii militare – Tony s-a născut într-o familie cu 12 copii, dintre care 7 frați au participat la Războiul pentru Întregirea Națională.

• Era extrem de discret și modest în viața personală – Deși publicul îl vedea ca pe un fermecător al femeilor și un “prinț al scenei”, în viața privată era cavaler, pedant și rezervat, trăind cu noblețe și respect pentru cei din jur.

Astăzi, numele lui Tony Bulandra rămâne unul dintre cele mai respectate din istoria teatrului românesc. Actor, regizor, traducător, director de companie și animator cultural, el a fost un adevărat constructor de instituții teatrale. Eleganța sa, cultura vastă și respectul profund pentru scenă l-au transformat într-un model pentru generațiile de artiști care au urmat. La 145 de ani la nașterea sa, „prințul scenei românești” continuă să fie amintit ca un artist complet și ca un om care a trăit pentru teatru cu o pasiune rară.