De ce se întorc românii acasă după ani buni în străinătate, cu toate că o duceau mai bine peste hotare: „Nu mi-a fost ușor să mă reintegrez”
Pe forumurile online și rețelele sociale apar periodic postări în care români întreabă dacă există oameni care, deși duceau o viață bună în România, au ales totuși să plece în străinătate. Mesajele de acest tip reapar constant, iar unele forumuri sau comunități Reddit le transformă într-un subiect de discuție continuu.
Tradus din limbajul online, astfel de postări reflectă un sentiment complex: mulți utilizatori își dau seama că trăiesc într-o țară cu probleme sistemice, de la corupție politică la obstacole sociale, și deși situația lor personală este bună, simt presiunea de a nu rămâne în urmă într-un context în care tot mai mulți aleg să plece. În același timp, există curiozitatea dacă plecarea chiar aduce mai binele promis sau dacă, dimpotrivă, unii se întorc după ce au descoperit că situația din străinătate nu este atât de ideală precum părea.
„Este cineva care a plecat din țară și deși o ducea mai bine acolo unde a fost plecat s-a întors totuși înapoi în România pentru a se stabili definitiv aici?”
Autorul postării subliniază însă că întrebarea corectă nu este dacă cineva a plecat, ci dacă există persoane care, deși le mergea mai bine în afara țării, s-au întors totuși în România și au decis să se stabilească definitiv aici. Mai mult, utilizatorul întreabă direct: de ce s-a întors și unde anume au locuit în străinătate, dacă nu este un secret.
„Vedem postări de genul ăsta în care cineva întreabă dacă sunt oameni pe aici care o duceau bine aici în România, dar totuși au plecat. Interesant, nu zic nu. Și postările de genul ăsta se tot repetă periodic. Mai rar, dar din când în când tot mai face cineva o postare asemănătoare.
De fapt, cum se traduc astfel de postări: observi că trăiești într-o țară de că***, cu oameni de că*** și cu politicieni hoți, corupți, adică tot de că***. Cu toate acestea tu o duci bine aici și parcă nu ai vrea să pleci, dar vezi că pleacă din ce în ce mai mulți și vrei să nu rămâi ultimul.
În același timp vrei să vezi dacă nu cumva alții au dat de mai rău acolo și s-au întors înapoi în țară că dacă e așa atunci nu mai faci nici tu efortul și stai liniștit aici în țară că parcă nu o fi dracul chiar așa de negru. Însă întrebarea care se pune nu este aia corectă, nu este aia care trebuie, întrebarea corectă este următoarea:
Este cineva care a plecat din țară și deși o ducea mai bine acolo unde a fost plecat s-a întors totuși înapoi în România pentru a se stabili definitiv aici? De ce? Și unde anume ați fost plecați, dacă nu este un secret?”, a scris utilizatorul pe Reddit.
Românii care pleacă și cei care se întorc: dilema emigrației și costul alegerilor
Comentariile comunității oferă perspective diverse. Un utilizator compară întoarcerea în România cu o gastrectomie, sugerând că revenirea implică sacrificii și limitări.
„Înlături o parte din stomac și ești fericit că mănânci mai puțin, dai mai puțini bani pe mâncare, dar ești anemic și abia mai poți face ceva în afara de a sta în pat. Cam așa se întâmplă și cu tot ce ține de carieră. Economisești 1.000 de dolari pe lună, dar sacrifici milioane în oportunități.”
Alți utilizatori compară costurile vieții în diferite țări. Un comentator remarcă că în Elveția calitatea mediului și siguranța sunt mari, dar prețurile pentru locuință și creșă sunt uriașe.
„Mortgage apartament cu 3 camere 2.000+ euro, grădinița pentru doi copii 2.000+ euro, întreținere bloc 250 euro, facturi 300 euro, mâncare minim 1.500 euro. Chiria ar fi fost mai scumpă. Minim 6.000 de euro lunar doar ca să trăiești și să duci copiii la creșă.”
În contrast, un alt internaut povestește despre experiența în Marea Britanie.
„Eu o duc relativ bine în UK, nu duc grija zilei de mâine, lucrez remote 90% și pot să vin în țară oricând. Cateva luni pe an le petrec în România. Îmi iau porția și îmi ajunge.”
„Trăit în NL 3 ani, întors în ian. 2023. Aveam deja apartament achitat în RO, nu mai scoteam 1.500 euro pe chirie plus utilități, plus că aveam mașina în RO deja luată. Partea nasoală e că contractul meu B2B (eram overemployed RO B2B / NL CIM, știau unii de alții) de atunci s-a sfârșit în feb. 2024 și mi-a luat un an să găsesc altă poziție. O duceam bine, că aveam stabilitate și nu te puteau da afară oricum, erau oamenii mai civilizați, dar singurătatea și faptul că totul e un lux prin Țările de Jos m-au determinat să bag iar o fisă pentru RO”, spune altcineva.
Un alt român a scris: „Hei, hei – experiența mea. Duceam o viață bună aici, lucram la Oracle. Salariu bun, îmi plăcea echipa, managerul etc. (știu, ciudat), ore 9-17. Am plecat în Copenhaga în 2016 din curiozitate. Am zis că stau 2 ani, dar am stat 8.
Și acolo viața era bună, lucram pentru startup-uri/scale-up-uri. Unul chiar a ajuns la IPO. M-am întors în 2022, am cumpărat apartament și m-am stabilit. De ce? Partenerul meu. Îl iubesc și el nu s-ar muta în altă țară. Am încercat să-l conving, dar nu a mers.
Nu mi-a fost ușor să mă reintegrez și sunt zile în care sunt cu nervii la pământ. Dar, până acum, devine din ce în ce mai suportabil. Cum rezist? Știu că voi face tot ce îmi stă în putere ca să fie bine. Momentan, nu ne e greu”.
Discuțiile de acest tip evidențiază tensiunea dintre oportunitățile externe și atașamentul față de țară, dar și dilema multor români între confortul material și dorința de a rămâne aproape de familie, prieteni și rădăcini.
