Descoperire uluitoare despre Triunghiul Bermudelor. Doi seismologi dezvăluie ce se află sub fundul Atlanticului
Triunghiul Bermudelor a fost, timp de decenii, sinonim cu nave dispărute, avioane pierdute și explicații care au oscilat între hazard și supranatural. Zona dintre Florida, Puerto Rico și arhipelagul Bermudelor a generat una dintre cele mai persistente mistere ale lumii moderne. De la furtuni neprevăzute până la presupuse anomalii magnetice, nimic nu a reușit să ofere o explicație definitivă.
Doi seismologi propun o interpretare care mută misterul din atmosferă în adâncurile Pământului. Într-un studiu publicat recent și citat de Science Alert ei vorbesc despre o descoperire de fabuloasă: un strat gros, de aproximativ 20 de kilometri sub fundul oceanului.
Ce au descoperit seismologii sub Bermuda
Insulele Bermudei sunt un mister științific. Nu din cauza faimosului Triunghi al Bermudelor din apropiere, ci pentru că ele se află deasupra unei mase umflate din scoarța Pământului care, din punct de vedere geologic, nu ar trebui să existe acolo, cel puțin conform teoriilor tradiționale.
Acum, doi seismologi, William Frazer de la Carnegie Science și Jeffrey Park de la Universitatea Yale, au venit cu o explicație.
Geologii s-au întrebat mult timp de ce există Bermuda: arhipelagul Bermudelor este alcătuit din 181 de insule, vârfuri ieșite la suprafață ale unui strat superficial al mantalei format de un vulcan în urmă cu aproximativ 33 de milioane de ani.
De obicei, lanțurile de insule vulcanice ca acesta (de exemplu Hawaii) prezintă o succesiune de vulcani de vârste diferite, o anumită activitate vulcanică actuală și o pană de manta adâncă.
Această pană este cea care, în mod normal, susține „umflătura” fundului oceanic, un termen geologic care desemnează o ridicătură bombată a fundului mării, creată de obicei atunci când material fierbinte și mai puțin dens urcă din adâncime, ca un coș care se formează sub piele.
Explicația științifică
Bermuda are cu siguranță o astfel de umflătură, dar aparent nu are o pană de manta. Având în vedere că nu există niciun semn de activitate vulcanică acolo de milioane de ani, umflătura (și insulele pe care le susține) ar fi trebuit să se fi scufundat deja în ocean. Și totuși, acest lucru nu s-a întâmplat.
Frazer și Park au analizat înregistrările zgomotelor produse de cutremure pe măsură ce acestea au traversat mantaua Pământului de sub Bermuda. Aceste vibrații se deplasează mult mai repede prin materiale dense, în timp ce materiile mai puțin dense le încetinesc, astfel că formele de undă create pot oferi indicii despre ce se află în adânc.
În acest caz, seismologii au găsit dovezi că un strat de rocă cu densitate relativ scăzută, gros de aproximativ 20 de kilometri, îndeplinește rolul pe care, în mod normal, l-ar avea o pană de manta aflată în ascensiune: ridică scoarța prin flotabilitatea sa și creează o umflătură care menține arhipelagul deasupra apelor sale limpezi.
„Identificăm caracteristici asociate cu un strat de rocă de aproximativ 20 de kilometri grosime sub scoarța oceanică, care nu a mai fost raportat până acum”, explică cercetătorii în lucrarea lor.
„Acest strat gros de sub scoarță a fost probabil depus atunci când Bermuda era activă vulcanic, în urmă cu 30–35 de milioane de ani, și ar putea susține umflătura batimetrică.”
Această „subplacare” este doar una dintre posibilele interpretări ale datelor seismice. Dar ar putea fi tocmai factorul care împiedică Bermuda să dispară în Oceanul Atlantic, cel puțin până când nivelul mărilor va crește mai mult.
