Genti Koule din Salonic. Fortăreața care ascunde secretele dureroase ale Greciei
În una dintre cele mai vizitate destinații din Grecia de turiștii români există o cetate care ascunde o istorie de suferință. Genti Koule, sau Eptapyrgio, a fost martoră la secole de tortură, boli și execuții politice. Fortăreața impunătoare, ridicată pe Acropola Salonicului, păstrează amintirea unei Grecii în care libertatea și viața deținuților erau adesea suspendate în fața puterii.
Istoria întunecată a Genti Koule
Construită în secolul al XIV-lea și transformată în închisoare de otomani, Genti Koule a devenit simbolul suferinței din Salonic. Cu zece turnuri și spații funcționale pentru soldați, fortăreața supraveghea orașul și servea drept adăpost în caz de ocupație.
Construit pe locul unei fortificații mai vechi, în timpul dinastiei Paleologilor, este situat în extremitatea sud-estică a zidurilor Salonicului, în Orașul de Sus, scrie Greek Reporter.
După cucerirea Salonicului de către otomani în 1430, a fost ridicat turnul central și i s-a dat numele „Genti Koule”, sub care este cunoscut întregul complex al fortăreței. Expresia se traduce din turcă prin „Șapte Turnuri”. La Istanbul exista o clădire similară numită „Genti Koule”, cunoscută drept una dintre cele mai crude închisori.
Închisoarea Genti Koule este legată de pagini întunecate din istoria Greciei, așa cum au arătat cercetătorii la o conferință științifică organizată recent la Salonic.
„Un monument-închisoare, un infern, care a fost asociat cu dictatura lui Metaxas, ocupația germană, Războiul Civil și, în final, junta coloneilor”, declara Elisabeth Tsigarida, adjuncta șefului Ephoratului Antichităților din Salonic.
Pe parcursul secolelor, celulele au adăpostit prizonieri de diferite religii, în condiții de supraaglomerare și igienă precară.
Conform lui Christos Kyriakopoulos de la Universitatea din Creta, în 1907, 400 de condamnați au fost transferați în Turnul Alb, din cauza aglomerării din Eptapyrgio. Bolile și epidemii precum tifosul, holera sau variola erau frecvente, iar deținuții dormeau adesea pe podea, fără paturi.
Execuții și grope comune
Perioada Războiului Civil a adâncit tragedia.
„Tribunalele militare stabileau pedepsele pe criterii politice. Dacă cinci judecători erau de acord, execuția avea loc în 3–5 zile, fără drept de grațiere”, a spus Parthenopi Vergou, doctorandă la Universitatea Macedonia, scrie publicația elenă.
Primele execuții au început în 1946, iar mormintele celor uciși erau aproape imposibil de identificat. Abia în martie 2025 au fost descoperite două gropi comune cu rămășițele celor executați, dintre care unul aparține unei femei și alte câteva persoane în jur de 20 de ani.
Condițiile din perioada interbelică erau la fel de crunte. În 1935, fiecare deținut dispunea de doar 2,7 metri pătrați. Mai mult de jumătate dintre prizonieri erau bolnavi în fiecare an, în special de malarie, tuberculoză și boli ale copilăriei.
În cinci ani, 53 de deținuți au murit în interiorul închisorii, aproximativ 20% din decesele înregistrate la nivel național în închisorile grecești.
